Microantologie poetică feminină (continuare)

Ruxandra Novac

Bayou

Șobolanii își ling puii, primatele îi mîngîie.

Am stabilit ce avem în comun.

Locurile rele.

Muzica. Una aspră și dreaptă, care ține lumea, alta persistentă și simplă, a femeilor. De ultima îmi e rușine, e singura pe care o suport.

Substanțele, unele vărsate peste margini, în zgomot și sweat, altele în cameră, departe de lume.

Semnele pe corp, ca și cum am fi venit din război. Eu am fost în război, poate mai sînt încă. Încerc să nu mă gîndesc la asta, ca orice soldat bun, ca orice asistentă bună.

Semnele rele, semnele bune. Cînd obișnuințele nu sunt formate, și nu sunt formate, și nu sunt clare, nu știu niciodată care sînt unele, care celelalte. Nu e nimeni care să mă ajute.

Locurile în care a fost rău și în care mă întorc din cînd în cînd după. În mașină, seara, cînd luminile alunecă, mai lent sau mai repede, la capătul orașelor, lumină, apoi întuneric, ca două talgere care se apropie, apoi se îndepărtează încet, mașina alunecă sub pămînt, apoi iese la suprafață.

Ceața bună lichidă, ceața rea fixă.

Ceea ce lipsește și nu știu, micul semn minus, pentru că nu știu cum ar fi fost fără el.

Copii, întotdeauna ei, îmbrăcați în roșu, în albastru și în verde, care îmi ating uneori fața cu degetele și aerul dintre noi e greu și ușor.

Tăcerea, aici e mai greu.

Există oameni care trebuie să dispară ca să poți vorbi clar, nu doar fizic, nu aglutinînd, nu înghițind cuvinte, nu supradimensionînd. Tăcerea e moartea, nu interdicțiile, nu semnele roșii-neon cu acolo nu. Cînd se termină, legătura fizică se reface, e o linie de viață între creier și plex, articulezi cuvinte și sunt ale mele. Tot ce rămîne nespus e tot cu mine, ca o mătase. Fluviul se varsă în mare.

Curajul, inima arsă.

Frica, visele de doliu. Doliul murdar, scurs peste tot.

Simetria.

O fată în tren pe drumul spre mare, smulgînd frunze pe geam, cu soarele în ochi.

Cîntece de copil adult, spuse de unul singur, cu respirația egală, cîntece ale experienței.

Șobolanii își ling puii, primatele îi mîngîie. Leul mă duce în peștera lui. Imaginea cea mai simplă și veche, micul semn minus, e la locul ei, de la 13, de la 25, de la 5. Am fost un copil singur, sînt lucruri care nu se schimbă niciodată. Așa că acum el e fratele meu cu care stau spate în spate, ca într-o superproducție, ca într-un clearing, ca la zitha, ca în garsoniera cu ușa arsă.

Orașul iradiază, împrăștie lumină, pădurea intră în mare.

***

Medeea Iancu

§ 2. ÎN 97 POEZIA ÎNSEMNA

Tradiție. În 97 poezia era reprezentată de [  ].

În 97 ai văzut-o pe prințesa Diana,* în culori,

La televizor. Iliescu** era la

Putere. Scările blocurilor nu aveau

Interfon. Creta colorată se găsea la fel de

Greu. Creta neagră nu se

Vindea. Hainele le primeai de la

Ajutorul social. Castelul de

Apă nu fusese transformat în

Benzinărie. Michael Jackson devenise

Alb***. Păpușile

Barbie erau blonde și

Albe. Păpușile Barbie aveau

Bucătărie. Păpușile Barbie aveau

Privilegii. Păpușile Barbie reprezentau ceea ce voia majoritatea să

Reprezinte. Nevoile tale erau nevoile

Familiei. Nevoile tale nu deveniseră

Hashtag. Nevoile familiei erau

Primare. În școală nimeni nu vorbea despre

Educație sexuală. Te uitai la săruturile din

Filme, limba

Crea nevoi. Corpul tău era acolo unde era

Pus și nu unde voia să

Fie. Corpul tău era ce i se spusese să

Fie și nu ceea ce

Voia. Corpul tău nu era în

Manuale. Durerile corpului tău nu erau în

Manuale. Pielea ta era

Diferită. Pielea ta diferită nu intra în

Națiune. Pielea ta diferită nu era în

Manuale. Pielea ta era

Delincvență. Pielea trebuia

Corectată. Corpul tău trebuia

Corectat. Părul de pe corp nu era în

Manuale. Părul de pe corp trebuia

Corectat. Culoarea ochilor trebuia

Corectată. Tampoanele nu erau în

Manuale. Culoarea sîngelui trebuia

Corectată. Sărutul nu era în

Manuale. Actul sexual nu era în

Manuale. Avortul nu era în

Manuale. Violul era în

Manuale. Sîngele persoanelor trans este

Generația

Mea.

Viața fetelor era să curețe

Cartofi. Viața fetelor era să cumpere bureți**** rezistenți de

Vase. Viața fetelor era calitatea

Făinii. Viața fetelor era punga cu vată luată pe sub

Mînă. Viața fetelor era înălbirea

Rufelor. Viața fetelor era

Ce vrei să te faci cînd vei fi

Mare? Vreau să fiu

Mamă. Vreau să fiu

Spălatul rufelor cu

Mîna. Vreau să fiu

Curățarea ferestrelor. Vreau să fiu

Piaptănul care aliniază ciucurii de la

Covoare. Vreau să fiu baticul, ciorba,

Chiureta, plata

Egală ‒

Divorțul nu era în

Manuale. Cultura violului era în

Manuale. Persoanele gay nu erau în

Manuale. Sclavii nu erau în

Manuale. Discriminarea era în

Manuale. Nebunia femeii era în

Manuale. Hărțuirea era în

Manuale. Nevoile tale erau nevoile

Bisericii. Nevoile tale erau nevoile caselor de

Copii. Corpul tău era ce i se spusese să

Fie și nu ceea ce

Voia. Corpul tău era al

Părinților. Corpul tău era al

Bisericii. Corpul tău era al

Partidului. Corpul tău era

Ortodox.

Orele fără educație sexuală sînt

Generația mea. Blamarea victimei este generația

Mea. Avorturile clandestine sînt generația

Mea. Discriminarea este generația mea.

Violatorul lăsat liber este generația

Mea. Minorele gravide sînt generația

Mea. Cuplurile gay sînt generația

Mea. Fuga migranților este generația

Mea. Homosexualii care au făcut pușcărie sînt generația

Mea.

Sîngele persoanelor trans este generația

Mea.

Mîinile bărbatului tremură de

Alcool. Mîinile femeilor tremură de frică și

Săltat de

Copii. Mîinile părinților au făcut ceea ce nu au

Știut. Mîinile Statului ‒

§ 33. STAREA SUFLETULUI MEU ESTE CONTEXTUL ISTORIC al durerii.

Starea sufletului meu este contextul istoric al oprimării.

Starea sufletului meu este contextul istoric al lipsei drepturilor

Omului. Starea sufletului meu este protestul.

Sperma picură din discursul

Mainstream. Coerciția picură din discursul mainstream.

Fanatismul religios picură din discursul mainstream.

Rasismul picură din discursul mainstream.

Homofobia picură din discursul mainstream.

Îmi introduc sîngele în discursul

Mainstream. Îmi introduc limba în

Parlament. Sîngele meu este mișcarea socială.

Sîngele meu este mișcarea socială.

Sîngele meu picură pe lege.

§ 54. UN POEM CONTEMPORAN DINTR-UN MANUAL

DE ISTORIE pe care nu l-am avut în școală:

Problema manualelor este o parte din

Istorie. Incompetența Guvernului este o parte din

Istorie. Lipsa respectului este o parte din istorie.

Excluderea romilor din istorie este o parte din

Istorie. Omiterea adevărului din

Istorie este o parte din

Istorie. Excluderea femeilor din istorie este o parte din

Istorie. Decretul lui Ceaușescu este o parte din istorie.

Lipsa educației sexuale este o parte din

Istorie. Limitarea drepturilor persoanelor lgbt este o parte din

Istorie. Copiii numiți „cu handicap” sînt o parte din istorie.

Abuzurile sexuale din cadrul Bisericii sînt o parte din istorie.

Perfomanța sportivă este o parte din

Istorie. Parteneriatele civile sînt o parte din

Istorie. Spitalele care refuză să facă avorturi

„Pe motive religioase” sînt o parte din

Istorie. Capelele din spitale sînt o parte din

Istorie. Violența domestică este o mare parte din istorie.

Știrile false sînt o parte din istorie. Analfabetismul este o parte din

Istorie. Violența împotriva copiilor este o parte din

Istorie. Interzicerea adopțiilor este o parte din

Istorie. Intrarea în U.E. este o parte din istorie.

Gazele lacrimogene, grenadele,

Tunurile cu apă,

Tancurile sînt o parte din istorie. Retragerea Strategiei Naționale

Pentru Educație Parentală este o parte din

Istorie. Violența legitimă a statului este o parte din

Istorie. Violența legitimă a părinților este o parte din istoria

Familiei. Mintea mea este democrație, istorie!

Cît timp petrece o femeie visînd la o casă.

Cît timp petrece o femeie visînd la a fi mamă.

Cît timp petrece o femeie visînd să aparțină

Cuiva. Într-un film, femeia a fost ucisă imediat ce a

Pășit în afara casei.

Casa sau lipsa ei este o parte din

Istorie. Drepturile sau

Lipsa lor sînt o parte din

Istorie. Plecarea părinților la muncă în

Străinătate este o parte din istorie. Străinătate este o parte din istorie.

Ziua mea de naștere este o parte din istorie. Violul este o parte din

Istorie. Divorțul, hărțuirea sînt o parte din

Istorie. Protestul este o parte din istorie. Abuzul poliției este o parte din

Istorie. Protestul este o parte din prezent. Abuzul poliției este o parte din

Prezent. Conștiința sau

Lipsa ei este o parte din

Istorie. Conștiința sau

Lipsa ei este o parte din

Prezent. Marșul este o parte din

Istorie. Marșul este o parte din

Prezent:

Băieții sînt permanenți, fetele sînt

Efemere. Margaret Thatcher și-a schimbat vocea de-a lungul

Anilor. De fiecare dată cînd scriu, ei nu văd o persoană, ci un eseu.

De fiecare dată cînd scriu, ei nu mă văd o

Persoană, ci teama că sînt o

Persoană. Viitorul copiilor noștri sînt eu.

Viitorul copiilor noștri este ceea ce văd:

Multă vreme nu am făcut parte din istorie. Multă

Vreme aptitudinile mele nu au contat.

Multă vreme am fost o poveste spusă de

Biserică. Viitorul copiilor noștri este ceea ce văd:

Copii așteptîndu-și părinții să se întoarcă în țara

Viitorului copiilor noștri.

Viitorul copiilor noștri este Constituția făcută în numele

Domnului. Viitorul copiilor noștri este

Eu nu cred întru Unul Dumnezeu,

Tatăl atotțiitor al Parlamentului,

Tatăl atotțiitor al partidului & discriminării,

Viitorul copiilor noștri este excluderea

Socială.

Multă vreme am fost cusătoarea de drapel.

Multă vreme nu am avut limbaj.

Viitorul copiilor noștri este

Te iubesc doar dacă ești

Hetero. Te iubesc doar dacă nu ești

Diferit. Te

Iubesc doar dacă ești acceptat de

Societate. Te

Iubesc doar dacă intri în

Normalitate.

Multă vreme am fost frumusețea istoriei.

Multă vreme am fost garderoba istoriei.

Multă vreme am fost căsătoria istorică. Căsătoria care a putut salva un

Stat. Multă vreme am fost căsătoria care a salvat state.

Multă vreme am fost căsătoria care a salvat o

Națiune. Multă vreme am fost valoarea

Tradițională. Multă vreme am fost fata ucisă în

Istorie. Viitorul copiilor noștri este

Chiar și atunci cînd ești aproape moartă, naște.

Chiar și atunci cînd nu vrei un copil, naște.

Chiar și atunci cînd tu ești un copil, naște.

Chiar și atunci cînd ai fost violată, naște.

Chiar și atunci cînd nu ai uter, naște.

Viitorul copiilor noștri este

Toate persoanele contează însă doar acelea care au

Drepturi.

Viitorul copiilor noștri este

Poți avea drepturi postmortem.

Viitorul copiilor noștri este

Îți vom arăta iubire postmortem.

Viitorul copiilor noștri este

Povestea cenzurată din

Istorie. Viitorul copiilor noștri este

Poezia a început în corp.

Poezia a început cînd viitorul copiilor noștri a devenit

Violul. Poezia a început cînd viitorul copiilor noștri a fost

Tăcerea. Poezia a început cînd viitorul copiilor noștri a fost

Ai grijă să nu-ți facă ceva

Băieții. Fetele sînt efemere,

Băieții sînt permanenți.

Viitorul copiilor noștri sînt eu. Unele poeme vor fi biologice,

Eu sînt non-binară.

Poezia a început atunci cînd viitorul copiilor noștri a fost dictat de

Părinții care au semnat împotriva noastră.

Poezia a început atunci cînd viitorul copiilor noștri a fost

Violența.

Poezia a început atunci cînd viitorul copiilor noștri a fost

Redefinirea familiei.

Multă vreme s-a considerat că nu am discernămînt.

Multă vreme am îngăduit violența.

Multă vreme valorile artei au fost rasa albă & violența.

Multă vreme valoarea artei a

Fost homofobia. Multă vreme valorile țării au fost violența &

Ura. Multă vreme valorile țării s-au vrut a fi

Heterosexuale. Multă vreme am fost diplomația dintre state.

Multă vreme am fost

Crucea Roșie & alianța istoriei. Multă vreme am fost validarea artei

Rasiste. Multă vreme am fost povestea care mi-a salvat viața.

Multă vreme valorile artei au fost stereotipurile de gen.

Multă vreme am fost rasismul.

Multă vreme am fost validarea artei rasiste. Multă vreme am fost trecutul

Altora.

Multă vreme tinerețea mea a fost folosită în istorie.

Multă vreme am fost istoria

Părinților. Multă vreme am fost fotografia alb-negru din comunism.

Multă vreme am fost fotografia color postcomunistă.

Multă vreme am fost apartamentul vîndut. Multă vreme am fost casa de la țară.

Multă vreme tinerețea mea a fost

Speranța unui alt viitor. Multă vreme am fost hîrtia din spatele portretului scriitorului.

Multă vreme am fost pusă în afara societății.

Multă vreme am fost tranziția & incriminarea. Multă

Vreme am fost experimentul unor medici.

Multă vreme am fost revolta în

Istorie. Multă vreme corpul meu a fost folosit în istorie.

Multă vreme am fost arta anonimă.

Multă vreme corpul meu a fost folosit împotriva mea.

Sufletul meu este politic, sîngele meu este

Lirismul.

Multă vreme am fost un concept și nu o persoană.

Multă vreme am fost un stereotip și nu o persoană.

Multă vreme am fost latinitatea &

Simbolul. Multă vreme am fost mitologia & abuzul.

Multă vreme am fost subcategoria. Multă vreme am fost adulterul &

Litigiul. Multă vreme am fost amendamentul. Multă vreme am fost tratatul

Istoric între

Lideri. Multă vreme am fost lupta pentru propriile drepturi.

Viitorul copiilor noștri sînt eu. Mintea mea este democrație, istorie!

Sîngele meu este

Lirismul, sufletul meu este

Politic.

(Poeme din Delacroix este tabu: Amendamentele lirice, frACTalia, 2019)

***

Livia Lucan-Arjoca

*

Pentru că mama a crezut

numai și numai în frumusețe

numai și numai

în aparențe

a fost victima lor

Aș vrea să știi că

la o adică

poți face enorm

pentru frumusețe

fiind foarte urât

*

Uneori mă iau la întrecere cu mine

și ajung prima

Mă uit în ochii câștigătoarei

Știu că nu ar vrea

Să concureze

Cu nimeni

*

Toți prietenii mei

Care au mers la psiholog au divorțat

Suntem atât de vătămați

Încât

Pe drumul vindecării

Devine insuportabil

Să mai dăm

Ochii

Cu propriile noastre

Alegeri greșite

Mai ales dacă

Acestea sunt oameni

*

Probabil că miliarde ca mine

Își dau zilnic startul

și au devenit atleți veritabili

înotînd

pe culoare paralele

în propria lor singurătate

*

Simt

cum procesate sau nu

fantomatice ca un gând

nedus până la capăt

sau vii ca durerea de dinți

emoțiile se depun în corp

ca niște sedimente

uneori se exprimă

în boli

și durere

alteori

traversează

încapsulate

în ADN

generații întregi.

Din memoria corpurilor

vor ieși cândva

la iveală

ca un glonț descărcat accidental

din cauza unui urmaș

suficient încărcat cu trecutul

*

Gloria construiește o casă

Fixează pereții

Ferestrele

Bagă oamenii în casă

Apoi pune acoperișul și-l numește

„capac”.

*

Prietenul meu de pe facebook

Astronomul Adrian Șonka

a scris această poezie:

În zilele următoare

un asteroid mic

lent și bătrân

trece pe lângă Pământ

mic înseamnă 330 de metri

pe lângă înseamnă 3.934.424 de kilometri

lent înseamnă 144.000 de kilometri pe oră

***

[Vatra, nr. 9/2022, pp. 71-77]