Pe malul piscinei

Ciripesc pe malul piscinei

de parcă sînt un stol de vrăbii,

izbucnesc în rîsete, se ating ușor,

aș spune că sînt două femei frumoase,

dar aș fi retrograd, așa că spun că sînt

două persoane nonbinare foarte simpatice –

dacă nova lingua mundana permite adjective.

Nu mă tulbură decît faptul

că ocupă marginea bazinului pe care

o lovesc cu palma cînd întorc.

Aș putea să le spun că e un loc public,

nicidecum o piscină privată,

dar risc vreo acuzație de hărțuire,

așa că mă întorc fără a mai bate cu palma

marginea bazinului –

gestul dura din antichitatea vieții mele

de înotător.

(31. 08. 2022, Hersonissos)

*

Deo sive natura

După ce a trecut puterea amiezii,

marea lenevea ca o curtezană pe divan

la capătul unei salbe nesfîrșite de turniruri…

o priveam la fel de leneș, auzeam

foșnetul calm la țărm, iar dantelăria

albă era aproape insesizabilă.

Sub ochii mei, poate prea insistenți,

s-a petrecut ceva, la vieille cocotte tresălta,

valurile s-au accelerat, iar coamele albe

și-au amestecat dantelăriile tot mai bogate.

Nici o femeie nu este la fel de nestatornică,

nu poate fi. Marea este așa de la începutul lumii,

de la Dumnezeu sau de la natură.

(02. 09. 2022, Hersonissos)

*

Celălalt

Probabilitatea ca doi oameni

care poartă aceeași povară

să se întîlnească la Anesis Blue

este apropiată de zero…

dar ne-am recunoscut imediat,

e adevărat că el purta baston alb

poate e mai veche și mai grea povara –

în apă se mișcă repede și precis ca mine

pe uscat este mult mai agil,

înțeleg că experiența este de mare folos.

Empatie, potop de empatie,

empatie fără frontiere.

(04. 09. 2022, Hersonissos)

*

Fiicele Evei

Ea a avut mare dreptate, femeile singure

sînt mai numeroase decît oricînd

la sosirea aici în micile noastre vacanțe –

nu te miri cînd observi masculii beta, gama,

și chiar delta, care le însoțesc pe cele puține,

bărbații alfa apar doar prin legea numerelor mari…

unele femei au antene neașteptat de bune.

Sau poate instincte.

(05. 09. 2022, Hersonissos)

*

Ziua furiei

Dimineața era un cer ca de plumb,

doar unde se îmbrățișau violent norii,

se zăreau franjurii unui gri mai deschis,

am plecat să vedem marea și era furioasă –

lovea cu violență stîncile, răscolea

pietrișul și nisipul de la țărm, rupea alge…

spuma trecea pe sub șezlongurile

de  pe o îngustă plajă amenajată

și se cățăra  pe zidul gri de protecție…

e adevărat, mîiine voi pleca la nord,

dar eu plec, ea va rămîne aici, acolo

unde a fost dintotdeauna. Va fi mereu.

An după an, după an, același spectacol

al furiei sale nesăturate, poate trebuie

să pricep că nu eu plec, ea mă alungă!

(6 – 11 Septembrie 2022, Hersonissoa, Iași)

[Vatra, nr. 10-11/2022, pp. 14-15]