În mine-am nădăjduit de la-nceput –

când omul n-are nimic, e de ştiut

că nu-l costă mult. N-are cum să-i fie

mai scump ca vitei moartea pe vecie.

N-am dat bir cu fugiţii chiar de m-am temut –

sunt lăstar din neamul care m-a născut.

Pe toţi i-am plătit ce-aceeaşi măsură,

pe cine-n dar mi-a dat, cu iubitură.

Pe femeia ce s-a jucat cu mine:

am crezut-o sincer, ca să-i fac bine!

Am frecat puntea, am smucit otgonul,

între domni mintoşi făcut-am pe prostul.

Am vândut morişti, pâini, cărţi şi ziare

ori poezii – când ce avea căutare.

Am tras nădejde că voi sfârşi în pat,

nu-n glorioase lupte ori spânzurat.

Oricum ar fi, inventarul e-ntocmit.

Am trăit – din asta şi-alţii au murit.

(noiembrie-decembrie 1936)

traducere de Kocsis Francisko