(Discurs la primirea Premiul No/Bel pentru PoErezie) 

Majestet

Dine kongelige Høyhet

Mine Damer og Herrer

Oameni buni

Sînt desigur copleșit de onoarea ce mi se făcu

(Folosesc anume perfectul simplu pentru a preciza zona de unde provin)

Acest premiu este nemeritat avînd în vedere cîți poeți români

îl pot ridica

Țin să mulțumesc alor mei pentru răbdarea de a avea un pietroi în casă

an după an

Unul care citește scrie și desigur este capabil să facă mușchi pe partea

dinspre nord

Preocupat să înainteze mascat decît să-și arate adevărata față 

Familiei care m-a susținut în toți acești ani cînd gunoiul trebuia evacuat

Poate gunoiul eram eu.

Provin dintr-o țară unde se produce foarte mult gunoi 

O țară unde gunoiul crește pe zi ce trece

La nivel înalt mediu și minim iar de gunoiul subteran nu mai vorbesc.

Mulțumesc țării mele pentru capacitatea de a produce gunoi nelimitat

Strălucirea acestei zile mă face să uit pentru o clipă de gunoiul ei profund

Vreau să ridic paharul și să toastez pentru gunoiul lumii

Pentru cota sa tot mai înaltă care m-a țintuit în poezia mea la baza lui

În așteptarea unui vers ce nu mai vine a inspirației care a întîrziat

Blocată poate de gunoiul țării mele al lumii sau poate de vreun

neștiut obstacol.

Gunoiul chiar dacă nu mă veți crede produce poezie este roditor

Pe mine m-a ajutat în lupta cu sterilitatea o lume fără gunoi

e chiar așa sterilă

Ineficientă aseptică nu produce decît satisfacție iar noi poeții

trebuie să fim mereu nemulțumiți

Nu de puține ori în conflict cu gunoierii care vin să îl ridice dar astăzi

mă împac cu ei

Și le mulțumesc pentru opoziția organizată de a scrie poezie.

Asta face bine poeziei cum nu veți ști vreodată.

Ridic acest pahar de gunoi în sănătatea noastră a tuturor!

[Vatra, nr. 3-4/2026, p. 1]