Ana Blandiana – „Depresia de ţară”

bland nou

Într-un mare poem publicat nu demult (Scrisoare către un prieten şi înapoi către ţară), un poem ciudat de tulburător – un fel de versiune postmodernă a Cântării României de Alecu Russo – Ruxandra Cesereanu folosește o expresie  care nu mă îndoiesc că se va fixa în limba română și va face epocă, cel puțin cât va ține epoca pe care o trăim: depresia de țară. Depresia de țară este numele acestor zile în care indiferent de destinul individual al fiecăruia, ratat sau de succes, nu suntem fiecare decât molecule ale unei magme colective fără speranță, căci depresia de țară nu este suma depresiilor noastre individuale, ci infinit mai mult decât atât, atingerea unui punct al istoriei în care se naște ideea că „rien ne va plus”, speranța nu numai că nu mai există, dar nici măcar nu mai știm cum ar trebui să fie, dacă ar exista. Când în seara de 10 august am ajuns acasă, după ce am părăsit piața Victoriei cu 10-15 minute înainte de a începe represiunea finală, pe care o descopeream cu spaimă, în direct, pe micul ecran, am scris următorul text: Citește în continuare →

Claudiu Gaiu – Singham 3 – Avancronică cinematografică!

singham 3

(Iarna 2016/2017, regia: Rohit Shetty)

 

Singham!

… este forţa pilozităţii populare, eternitatea şarmului mustăcios învingând fără luptă orice estetism trecător al absenţei briceagului, fie că e vorba de efeminarea adolescentină a lui Urban Keith sau de  elitismul adult lui George Clooney.

… este sinteza dintre lentoarea ritual-canibalică a îngrozirii adversarului şi instantaneitatea ultramodernă a aplicării corecţiei fizice. Doar un Žižek ar putea descrie asta, dar acaparat 100% de la box-office-ul hollywoodian, e surd la sublimul ideologiei hindustani şi la obiectul său. Păcat! Ca şi Bud Spencer, celălalt bărbos mediteranean de succes, Slavoj Žižek reuşeşte în toate fără efort: cinema, jurnalism, hermeneutică hegeliană, stângism academic. Mai apropiat totuşi de performanţele atletice ale actorului italo-american, fost olimpic la nataţie, încarnat mai apoi în comisarul Piedone, Singham se depărtează de cei doi pentru a se identifica pe deplin cu problemele poporului mărunt. El n-a scris niciodată un rând în The Guardian şi nu a candidat vreodată pe listele Forza Italia! Ceea ce demonstrează o dată pentru totdeauna superioritatea absolută a mustăţii asupra diverselor încâlceli bărboase!

… e comparabil doar cu zeităţi preolimpiene ca John Wayne sau Dirty Harry, dar fără mizerabilismul lor spân şi fără a avea nevoie să-şi ascundă tandreţea în flegma taciturnă. El opune acestor obrazuri netede o prodigalitate hirsută şi un sentimentalism zbârlit. O atitudine în mişcare pentru care doar Christian Ferencz-Flatz ar găsi descrierea potrivită în cea de a şasea versiune a Originii operei de artă în epoca reproductibilităţii tehnice, manuscrisul pierdut din Walter Benjamin. Dar Singham e dincolo de rigorile dicţionarelor şi ale dialecticii istorice, de blugii tociţi pe scaunele Bibliotecii Academiei şi de cămăşile în pătrăţele ale fenomenologilor. Pe el, uniforma de Texas ranger cade conform eleganţei Kurta Panjama, la fel cum mişcările disco beats se scufundă în străvechi tam-tamuri dravidiene.

Să ne reamintim scena anticorupţie din primul film al seriei (ne referim la versiunea hindi din 2011, precedat, să recunoaştem, de un Singam tamil în 2010)! Baronul local, Jaykant Shire, după ce eşuează în tentativele sale de intimidare fizică, încearcă să-l cumpere pe noul poliţist din Goa. Trimisul său îi înmânează lui Bajirao Singham un plic voluminos cu precizarea în dialect prâkrit:mălai!” Aceeaşi scenă s-a petrecut probabil şi în anii 90, în contextul spolierii avuţiei publice prin retrocedări imobiliare şi despăgubiri. Trimisul cuiva a intrat în biroul tinerei avocate Monica Macovei şi a spus: „mălai”! Sau ceva asemănător. Cu o lovitură de picior Singham îl zvârle pe ispititor în afara secţiei de poliţie, apoi îi reaminteşte că a pătruns acolo în afara orarului de relaţii cu publicul şi încheie conversaţia restituindu-i pachetul cu o lovitură între ochi! Viitoarei doamne ministru i-a lipsit oare forţa fizică sau doar cea morală? Sau pur şi simplu nu stăpânea tehnica de autoapărare kalaripayattu? Fapt e că întreaga sa carieră s-a construit pe încercarea de a-şi ispăşi clipa de slăbiciune de atunci. De unde continua urmărire a corupţiei sub orice formă ar exista ea, medicală, universitară, administrativă, politică, bancarrrr…, ăăăă… asta încă nu. O grea moştenire spirituală, matern catolic-năsăudeană, o obligă să-şi răscumpere clipă de clipă acest peccatum originale. Or, în hinduism, ca  şi-n ortodoxie, în ciuda dogmei oficiale a ultimei, nu există păcat decât faţă de superior: uciderea brahmanului, adulterul cu soţia guru-ului, furtul din bunurile castelor superioare. Dar Singham e anticorupţia preventivă, stârpirea răului înaintea producerii sale, Adam smulgând limba şarpelui, după ce, în prealabil, a trimes-o pe Eva la cratiţe!