Istoria postmodernismului prin antologii

postmodernist-art

Se vor împlini în curând patruzeci de ani de la debutul în volum al scriitorilor postmoderniști. E o durată suficient de lungă încât să putem observa o devenire în interiorul fenomenului reprezentat de ei și chiar să încercăm o periodizare a acestuia. Etapele sunt aproximative pentru că au existat suprapuneri și întrepătrunderi care îngreunează cronologizarea. Dacă urmăm succesiunea antologiilor publicate de acești scriitori, se poate vedea că ele se grupează, după un criteriu sociologic, în patru categorii inegale sub raport cantitativ.

Din prima categorie fac parte antologiile de grup apărute una după alta, în ritm accelerat, la începutul anilor 1980. Aer cu diamante a deschis seria, fiind urmată la scurt timp de Cinci și Desant ’83. Autorii erau absolvenți sau încă studenți ai Universității din București și frecventau cenaclurile literare din universitate, puse sub conducerea unor profesori din acea vreme. Asemenea cenacluri existau și la Cluj, și la Iași, și la Timișoara, dar acestea n-au izbutit să publice în condițiile de atunci volume reprezentative, de felul celor trei amintite. Au fost doar încercări soldate cu eșec. Specific pentru această etapă este că toate grupurile (nu doar cele bucureștene) au căutat, mai mult instinctiv decât cu premeditare, să se pună sub protecția unor instituții puternice, cum erau facultățile cu profil filologic, și a unor coordonatori prestigioși, de la care așteptau sprijin și recunoaștere. Prin faptul că au trecut în mod voluntar sub protectoratul acestora, scriitorii tineri au arătat cu claritate că vor să se manifeste în interiorul sistemului și în limitele lui, acceptându-i regulile și răspunzând pretențiilor sale. Unele gesturi de frondă au existat, dar pe ansamblu grupurile n-au fost angajate politic și n-au luat poziție împotriva comunismului în mod deschis. Reacțiile de acest fel se vor face simțite peste câțiva ani. La începutul deceniului al nouălea, cu speranțele de viitor încă intacte, scriitorii tineri aveau conștiința că aparțin unor grupări literare diferite, conștiință pe care cei din cenaclurile bucureștene și-au întărit-o în plus prin publicarea antologiilor menționate. Conștiința aceasta a fost și una a diferențelor, a separării și a rivalităților dintre grupuri, și de aceea, de la un punct încolo, ea a devenit o frână și a întârziat integrarea „optzeciștilor” într-o unitate mai largă.

În 1989, când a izbucnit revolta anticomunistă, aceștia se aflau în a doua etapă din evoluția lor, ilustrată și de antologiile care au urmat și care erau de cu totul altă factură decât cele tipărite cu un deceniu în urmă, erau niște antologii de generație, cum nu apăruseră de mult în literatura română. Pentru alcătuirea lor, a trebuit ca autorii să treacă peste deosebirile de grup, uneori adânci, și să găsească un mijloc de unificare a scriitorilor „optzeciști” din toate zonele țării într-o singură generație. Reprezentative pentru acest proces unificator, început cu câțiva ani înainte, au fost Antologia poeziei generației ’80 de Alexandru Mușina, Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice de Gheorghe Crăciun și Generația ’80 în proza scurtă de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa. Dacă în etapa anterioară scriitorii tineri se întâlneau doar în interiorul grupului din care făceau parte, acum ei aveau un orizont mai larg, legături mai extinse și mai ramificate. Rezultatul acestor interacțiuni multiple a fost dublarea conștiinței de grup cu o conștiință de generație, dinamică și complexă, remarcată de criticii literari. După revoluție, când grupurile au dispărut și au lăsat în urma lor doar o amintire (plăcută, e adevărat), generația s-a impus ca o prezență masivă, în curs de emancipare.

Anii 1990 au avut încă o particularitate. Au fost anii când în jurul generației „optzeciste” și în legătură cu ea s-au ivit grupuri noi de scriitori, mai tineri cu un deceniu, care și-au propus să reediteze o practică editorială patentată de predecesorii lor. În vreme ce aceștia erau preocupați să-și consolideze conștiința de generație, publicând antologii cuprinzătoare, organizate pe genuri, mezinii de la 1990 se întorceau la un model depășit, circumscris epocii comuniste, acela al antologiilor de grup. A fost o strategie de afirmare puțin norocoasă, de tip imitativ și anacronic, surclasată până la urmă de scriitorii „nouăzeciști” prin publicarea unor volume individuale cu amprentă originală. Principalele roade ale experienței lor repetitive au fost antologiile Pauză de respirație, Ficțiuni, Tablou de familie, Ferestre ’98, Ozone friendly și altele.

În prezent, locul vechilor antologii exclusiviste a fost luat de antologiile mari, cu caracter totalizator, vrând să dea seama de amploarea unui fenomen literar pentru a cărui denumire noțiunile de „grup” și de „generație” au devenit prea strâmte. Vreme de aproape patru decenii, scriitorii „optzeciști”, împreună cu succesorii lor apropiați, au creat o literatură bogată și valoroasă, având proporțiile și complexitatea unui curent literar, ce poartă numele de postmodernism. Antologii care să-l prezinte în întregul lui sau defalcat pe genuri au apărut puține până acum. Cea mai cunoscută, dacă nu și singura, este Noua poezie nouă a lui Dumitru Chioaru, publicată în urmă cu câțiva ani.

Ne-am propus în numărul acesta al revistei „Vatra” să readucem în atenția cititorilor noștri câteva din antologiile celebre de după 1980, într-o ordine progresivă și totodată cronologică, începând cu cele mai vechi și mai limitate, antologiile de grup, continuând cu antologiile de generație, reprezentative pentru faza de maturitate a scriitorilor „optzeciști”, și încheind cu marile antologii totalizatoare ale curentului postmodernist, deocamdată puține.

 

Gheorghe PERIAN

 

 

[Vatra, nr. 9-10/2016, p. 39]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s