Foarte bună ideea publicării, de către Editura Școala Ardeleană, a ediției a II-a a volumului Sandei Cordoș, Ion Vinea. Scriitor între lumi și istorii*. Nu numai că volumul de față e revăzut și adăugit substanțial (beneficiind de două capitole în plus), dar prima ediție, apărută în 2013 și publicată în urma unui proiect al Academiei Române, n-a avut – din cauza constrângerilor administrative ale unor astfel de demersuri – decât o circulație limitată. Cartea e importantă întrucât reprezintă, după volumele – bune, dar inevitabil datate ale lui Simion Mioc și Elena Zaharia, publicate ambele în 1972 – o revizuire substanțială a biografiei și a operei poetului.

Termenul de revizuire nu trebuie privit, când e vorba de discursul Sandei Cordoș, în accepțiunea lui forte: unul dintre cei mai echilibrați critici contemporani, autoarea nu așază forțat cărțile lui Vinea pe primul raft al literaturii române – așa cum o fac, din spirit de compensație, destui monografi autohtoni cu obiectele lor de studiu. În schimb, ea propune un interesant exercițiu de recontextualizare, nu fără a ironiza ambițiile maximaliste ale cercetărilor autohtone: „Sigur, există în practica istoriei noastre literare o anumită superbie (pe care aș numi-o romantică) care ne îndeamnă să judecăm doar cu măsura geniului și a capodoperei, și nu cu acel spirit de discernământ care să permită decelarea gradelor diferite ale valorii și includerea într-un circuit viu al unui număr mare de opere”.

Nici termenul de monografie nu acoperă întru totul demersul autoarei clujene. Exhaustivitatea și spiritul pozitivist-aglutinant lipsesc acestei cărți care preferă să decupeze, în schimb, „punctele fierbinți” ale vieții și operei scriitorului. Ion Vinea. Un scriitor între lumi și istorii se citește, de aceea, ca un microroman de idei (pasionant, adesea), în care centrale devin tensiunile unui destin cu multe accidente și paradoxuri. Dacă opera lui Vinea nu e întotdeauna de prim raft, în schimb, personalitatea lui constituie o prezență singulară în istoria literaturii române. În aceeași măsură scriitor și jurnalist, creator de instituții și mare risipitor al propriei opere, avangardist în program și modernist cuminte în texte, militant comunist în timpul ascensiunii fascismului și victimă a interdicțiilor și a persecuțiilor după instaurarea stalinismului, Vinea reprezintă un „caz” care merita revizitat cu toate documentele pe masă.

Faptul că autoarea nu e interesată de un discurs monografic de tip clasic nu înseamnă, totuși, că documentarea de culise nu e impresionantă. Meritul central al cercetării e de a fi pus cap la cap, într-o narațiune totalizatoare, bucăți dintr-o operă și un destin prin excelență fragmentate. Pentru a reconstrui un portret coerent al lui Vinea, Sanda Cordoș a apelat nu doar la bibliografia la îndemână (opera din volume/ reviste sau receptarea critică), ci a căutat cu asiduitate prin toate documentele în care Vinea a putut lăsa o urmă cât de mică, de la dosare de Securitate ale apropiaților săi până la memorialistica prietenilor – ba chiar și a adversarilor. A scotocit, adică, în arhive de la Muzeul Literaturii Române, de la Muzeul județean „Teohari Georgescu” din Giurgiu sau în fondul Bibliotecii Jacques Doucet din Paris; a mers nu doar la dosarul de securitate al lui Vinea, ci și la cele conexe din care a putut extrage informații despre poet (Victor Eftimiu, de pildă); nu în ultimul rând, a studiat aproape toată corespondența personalităților aflate într-un contact oarecare cu scriitorul român. În fond, cartea construiește un păienjeniș de relații în măsură să reconstituie amplitudinea unei personalități prismatice. Miza e de a demonstra că o parte considerabilă a boemei intelectuale europene, nu doar românești, a avut tangente la Vinea, de la suprarealiștii francezi (la ale căror ședințe a participat în casa lui Tzara) sau Constantin Brâncuși până la F. Scott Fitzgerald, Clara Haskil, ba chiar Josephine Baker – cu care e bănuit de a fi avut o relație pasageră. Astfel încât se poate spune că, în locul unui portret uniliniar și previzibil, cel mai mare atu al cărții constă în construirea unui profil polifonic, care derulează sub ochii cititorului toată complexitatea personalității lui Vinea.

Aspectul detectivistic al narațiunii derivă din minuțiozitatea cu care autoarea vânează detalii sau pândește indicii ale prezenței lui Vinea în momente-cheie ale istoriei intelectuale de secol XX, de la constituirea avangardelor românești/ internaționale până la ascensiunea totalitarismelor politice. Nu e greu de observat că noul volum al Sandei Cordoș vine în prelungirea unei obsesii tematice mai vechi, ilustrată în Literatura între revoluție și reacțiune: ciocnirea imagologică dintre cele „două lumi” aflate în conflict în a doua jumătate a secolului trecut. Biografia intelectuală a lui Vinea demonstrează, ca nici o alta în istoria literaturii române, transformarea brutală a mirajului pro-european într-un izolaționism lipsit de orizont: „Internaționalei artistice pe care o vedea realizată și despre care scria entuziast în 1922 i-a luat locul o așa-zisă internațională politică, în fapt, un lagăr, în care literatuea era supusă prescripțiilor propagandistice”. Dacă nu e un neapărat un personaj de prim plan în niciuna dintre aceste „revoluții” (rămânând un om al nuanțelor), demonstrează Sanda Cordoș, Vinea este un excelent reflector, care și-a asumat reflexiv toate dilemele etice ale culturii contemporane. Mai mult decât atât, și-a păstrat verticalitatea și independența gândirii în contexte în care chiar și cei mai demni au cedat. Din acest punct de vedere, Vinea ar fi interesant de pus în paralel – și poate cercetări viitoare ale autoarei o vor face – cu un alt scriitor care a trăit permanent între lumi și istorii: B. Fundoianu.

La complexitatea reconstituirii monografice contribuie, de altfel, excelenta gestiune narativă a biografiei,  gen deloc anacronic în mediile intelectuale occidentale, care apelează la ficțiune atunci când informațiile lipsesc sau sunt contradictorii. Sanda Cordoș construiește o astfel de biografie „căptușită” cu detalii din ficțiunile lui Vinea sau din scrierile femeilor cu care a intrat în contact – toate, înclinate să-și încifreze în operă experiențele întâlnirii cu scriitorul. Căci Ion Vinea a fost, o spune printre rânduri cartea, un mare catalizator de experiențe – fapt pentru care autoarea nu ezită să-l plaseze, ca sensibilitate, în vecinătoatea unor autori ai generației americane pierdute, precum Hemingway sau Fitzgerald. Înserierea tipologică este justificată de viața aventuroasă a scriitorului, care a trăit în Montparnasse în tumultuoșii ani ʼ20. Unde detaliul biografic concret amuțește, Sanda Cordoș lasă să vorbească romanele lui Vinea, care păstrează, toate, o considerabilă amprentă biografică: Venin de mai dă seama de condițiile materiale limitate ale tânărului poet, dar și de discipolatul la școala artistică a lui Brâncuși; Lunatecii e, în sine, „un roman al generației”, în care autoarea identifică personaje cu rol formator asupra scriitorului. Interesante cu privire la această bandă Moebius viață-literatură în care e înscris demersul monografic sunt nu doar umplerile golurilor biografice cu detalii romanești, ci mai ales „răspunsurile” prin operă la impasuri existențiale majore. Excelent e citit dialogul prin ficțiune – compensativ, paleativ, ca orice dialog mediat – dintre Henriette Yvonne Stahl și Ion Vinea. Destinele eroilor din romanele care transpun povestea de dragoste a celor doi (Lunatecii, respectiv Drum de foc) pot fi citite drept modalități filtrate de a gestiona o despărțire traumatică – ceea ce  Sanda Cordoș numește „convertire scripturală”: „Dacă, în romanul lui Vinea, Laura însărcinată pleacă, după despărțitea de Lucu, spre o nouă viață, în cel al Henrietteu Yvonne Stahl, Ion este ucis în efigie. Sentimentul de culpă (în primul caz) și cel de nedreptate (în al doilea) au orientat discursul romanesc spre soluții narative diferite (dacă nu la antipod) pentru a rezolva momentul despărțirii”.

A nu se înțelege de aici că monografia Sandei Cordoș se rezumă la biografia autorului. Cu aceeași voce caldă și empatică, a cărei adeziune nu se manifestă prin metafore sau prin expresivități patetice, ci printr-o înțelegere din interior a condiționărilor politice de fiecare moment și printr-o discretă nostalgie față de proiectele rămase neîmplinite ale scriitorului, autoarea reface și traiectoria operei. Din acest punct de vedere, meritul cărții constă în deconstruirea presupozițiilor teoretice curente: unor „rame” anacronice de interpretare, Sanda Cordoș le opune o privire proaspătă, menită să pună în valoare specificul creației lui Vinea. Capitolul despre poezie demonstrează, cu argumente greu de combătut, că eșecul receptării și chiar al înțelegerii adecvate a lui Vinea derivă din placarea asupra ei a două etichete constrângătoare: cea de „avangardism” și cea de „poet al transcendenței”. Odată înlăturate aceste prejudecăți, poezia lui Vinea își recapătă vitalitatea, ca poezie a valorilor confesiv-umane, „a interiorității și fragilității, a tranzitivului și a fugitivului (care îl apropie, probabil, cel mai mult de Bacovia, dintre poeții fixați în prima linie canonică a liricii românești)”. Nici proza nu e mai puțin abil reconsiderată: grilelor experimentaliste și anti-epice – pe care Vinea însuși le-a impus receptării critice prin articole programatice – Sanda Cordoș le preferă o lectură în cheie referențială și autobiografică, ce apropie proza lui Vinea de formula prozei lui Fitzgerald. Lunatecii e în mare măsură simptomatic în acest sens, ca roman care pune în ecuație imaginea unei generații și rezolvă ficțional figura fantasmatică a „omului lui Vinea”: „Lucu este un cuceritor atipic, purtat nu de strategii voluntare, ci de iradierea magnetică a fascinației sale; energia sa nu este una a faptei, ci una, difuză și insinuantă, a farmecului”.

În ciuda acestor interpretări care secționează miezul imaginarului scriitoricesc, nicăieri nu insistă Sanda Cordoș asupra originalității absolute a lui Vinea, personalitate mai importantă prin extensiune carismatică decât prin profunzime. Configurarea unui întreg sistem de relații intelectuale și de afinități elective are, însă, meritul de a fi probat existența unei adevărate constelații Vinea, a cărei sensibilitate depășește vizibil perimetrul literaturii române.

______

* Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017, 306 p.

[Vatra, nr. 1-2/2018, pp. 34-35]