Marcela Paler – Românii și cultura americană înainte de Primul Război Mondial

Majoritatea studiilor dedicate începutului emigrării românești în America au ca scop principal să identifice atât cauzele care i-au determinat pe primii români să întreprindă călătoria anevoioasă peste ocean cât și aspectele legate de adaptarea la o cultură diferită de cea europeană. Este greu de discutat în perioada antebelică despre o conștiință sau identitate națională română care să îi unească pe emigranți, odată ajunși în America, și să le atenueze trauma plecării departe de casă. Ceea ce în schimb îi unește și le înlesnește acomodarea este apartenența la comunitate, la sat, căci în multe cazuri se emigrează în grupuri mari, sau are loc fenomenul de migrație în lanț, membri ai aceleiași comunități preferând să calce pe urmele rudelor și să se stabilească în zone învecinate lor.

Articolul de față se bazează pe informația oferită de patru surse bibliografice: Christina Avghi Galitzi: A Study of Assimilation among the Roumanians in the United States (1929), Kenneth A.Thigpen: Folklore and the Ethnicity Factor the the Lives of Romanian-Americans (1973), Krisztina Danko: America through the Eyes of a Transylvanian Traveler inthe 19th Century (2007) și Sorina Chiper, The Education of Henry Adams: A Look at America from 100 Years Ago in the 19th Century (2007).

Galitzi este primul cercetător român care abordează în cadrul tezei sale de doctorat o analiză statistică și culturală a prezenței românești în America și a modului în care românii se poziționează față de procesul de asimilare1. Galitzi realizează nu numai o clasificare regională a românilor, ci și o „determinare geopolitică” a spiritului acestora, pe care reușesc să o importe pe pământ american. Astfel, țăranii din Vechiul Regat, ajunși în numărul cel mai mic în America, nu par a fi capabili să iasă în afara unui sistem social asemănător castelor, să depună un efort pentru a-și depăși condiția de „născut țăran, pentru totdeauna țăran”.

Nu același lucru se poate spune despre țăranii din Oltenia, descriși ca având spirit întreprinzător și capacitatea de a se adapta cu ușurință la schimbarea peisajului. Toate aceste atribute se datorează felului în sine de a fi al țăranului oltean, nevoit să colinde pe timpul verii zonele învecinate pentru a-și vinde produsele agricole. Fiind expus unei arii mai extinse de contact cu oamenii, ajunge să aibă acces nemijlocit la relatări legate de succesul rapid și garantat pe care îl obțin emigranții în America și să se convingă de necesitatea propriei plecări.

Românii macedoneni par a fi caracterizați de aceeași capacitate de a supraviețui departe de casă. Una dintre ocupațiile principale ale românilor macedoneni este creșterea de vite, ajungând frecvent până în târgurile din România pentru a-și putea câștiga existența. În acest fel, ei ajung să fie obișnuiți să lase gospodăriile și copiii în grija femeilor și să parcurgă distanțe lungi, traversând zone diferite cultural. Așa cum mărturisește un român macedonean intervievat de Galitzi, plecarea în America pare a fi un pas firesc, pentru că frica de necunoscut și de distanțe mari este deja îmblânzită.

Perioada în care Transilvania aparține Imperiului Austro-Ungar, dar se află practic sub administrație maghiară, transformă teritoriul românesc într-un spațiu multietnic și multicultural, care își pune amprenta și asupra personalității țăranilor transilvăneni. Obișnuiți în a fi vocali în ceea ce privește cererea unor drepturi egale cu celelalte etnii din Transilvania, țăranii transilvăneni sunt descriși ca fiind energici, activi și ghidați de spirit întreprinzător. Studiul pune de asemenea în evidență valorile la care se raportează emigranții români (familia, religia, educația privită ca soluție a evoluției de la blue-collar la white-collar, proprietatea, hărnicia etc)2. Românii își încurajează copiii să nu părăsească școala în favoarea unor locuri de muncă necalificată, care, deși ar aduce un venit suplimentar familiei, pe termen lung ar provoca lipsa unei perspective de a evolua3.

Deși prezintă informații relevante despre comunitățile româno-americane, studiul lui Thigpen este puțin cunoscut publicului român4. Cercetătorul analizează modul în care românii folosesc elementele folclorice ca formă de exprimare pe teritoriul american. Este explicată și renunțarea la unele practici care devin străine contextului american. Astfel, dispare prezența basmelor din viața copiilor, una din explicații fiind aceea că dispare și timpul petrecut „la gura sobei”, când, pentru a alunga plictiseala din lunile lungi de iarnă, părinții și bunicii apelează la povești. În plus, regii și reginele nu au ce căuta într-o lume democratică, iar cultura americană își are propriile ei surse de „entertainment” (Thigpen 104).

Un alt exemplu al metamorfozei unor elemente folclorice este cel legat de supranaturalul românesc (strigoi, vampiri) care reușeşte accidental să cucerească cultura populară. Isteria declanșată de Dracula, vampirul imaginat de Bram Stoker (asociat în mod aleator de către autorul englez cu Transilvania5) și preluat de Hollywood, este însă un fenomen cultural cu care primele generații de emigranți transilvăneni din America nu s-au identificat și pe care ulterior l-au contestat. Cercetătorul american face referire în acest sens la apariția unei noi forme de afacere care nu este agreată de românii-americani, și anume aceea a turismului pe urmele lui Dracula în Transilvania6.

În căutarea țăranului autentic pe care nu l-a mai putut regăsi în America, Thigpen decide în anul 1971 să viziteze câteva sate din apropierea orașului Alba Iulia. Este firească alegerea unui studiu etnografic pe teren transilvănean, având în vedere originea majoritar transilvăneană a românilor-americani. Cercetătorul american descoperă cu surprindere o lume diametral opusă spațiului urban american, o lume vie, în care până și cei mai vârstnici sunt mereu ocupați și greu de găsit fără stabilirea unei întâlniri. Însă cel mai important lucru este faptul că cercetătorul identifică în timpul convorbirilor cu ţăranii români din Alba o capacitate analitică a acestora, o conștientizare a identității lor etnice care, după cum însuși cercetătorul precizează, lipsește absolvenților americani de studii etnografice.

Transilvania și educația

Procesul de alfabetizare în masă, prin introducerea învățământului primar obligatoriu în Imperiul Austro-Ungar, contribuie la formarea în Transilvania a unei opinii despre Lumea Nouă. Este interesant de observat că „publicul transilvănean” este expus informațiilor care circulă despre America la începutul secolului XX. Aspectele politice și economice care determină emigrarea sunt astfel amplificate și de reclamele făcute de către firmele de transport, care idealizează tărâmul făgăduinței, și de poveștile de succes mai mult sau mai puțin falsificate ale celor deja ajunși în America. Conturarea unei imagini a Americii începe să fie posibilă datorită informațiilor apărute în presă, manuale școlare, jurnale de călătorie, sau cărțile lui Jules Verne care încep a fi traduse în limba română7.

Educația joacă un element central și în cazul mai puțin cunoscut al nobilului transilvănean Sándor Bölöni Farkas, prezentat în articolul Krisztinei Dankó, America through the Eyes of a Transylvanian Traveler in the 19th Century. Farkas întreprinde în anul 1831 o călătorie de câteva luni în America în calitate de secretar al contelui Francis Beldi, publicându-și jurnalul de călătorie în 1834 la Cluj. Fiind o persoană educată, Farkas reușeşte să transpună în scris observațiile sale legate de cultura și societatea americană, câștigându-și în mod rapid un public cititor. Jurnalul capătă un destin abrupt, de la succesul imediat pe care îl înregistrează (2000 de copii publicate în două ediții sunt epuizate în scurt timp), până la interzicerea publicării de către autoritățile Imperiului Habsburgic. Este nevoie de încă un secol jumătate pentru ca jurnalul să fie redescoperit, rămânând necunoscut până la republicarea lui în 1970 în Philadelphia și în 1977 în Santa Barbara. Declanșarea cenzurii în Imperiu este cauzată nu numai de tonul admirativ în care este descrisă America – o societate care a atins perfecțiunea, dar și de modul amănunțit și entuziasmat în care Farkas descrie progresul industrial, sistemul social, economic și politic american, prezentarea legilor democrației fiind însoțită de prima publicare integrală a textului Declarației de Independență8.

Educație și asimilare

Întregul val de emigrare din Europa Centrală și de Sud-Est al începutului de secol XX prezintă o serie de trăsături comune, indiferent dacă emigranții sunt de origine română, greacă, sârbă sau maghiară. Cazul emigrației românești nu este excepțional, în multe țări europene numărul țăranilor emigranți fiind copleșitor în comparație cu cel al emigranților de proveniență orășenească. Arhetipul țăranului transilvănean este reprezentativ pentru începutul emigrației românești în America9. Emigrarea transilvăneană este inițial un fenomen temporar10 și masculin, comunitățile mici, conturate în jurul boarding house-urilor fiind cele care permit păstrarea obiceiurilor. Translatarea microcosmosului rural în vastitatea spațială și culturală americană contribuie la supraviețuirea pe teritoriu străin, dar și la eforturile generațiilor viitoare de a nu-și pierde originile.

Biserica, școlile parohiale, asociațiile culturale și ziarele românești tipărite în America fac legătura emigranților cu cultura română. Biserica St. Stefan din orașul St. Paul, Minesota, spre exemplu, construită în stil bizantin în anul 1924 de către emigranții români veniți să lucreze în industria locală, reprezintă un exemplu important de exprimare a identității românești pe teritoriul american. Școlile parohiale organizează cursuri de limbă română pentru a le oferi generațiilor tinere posibilitatea de a păstra legătura cu moștenirea lor culturală. Ziarul America, unul dintre cele mai populare și longevive ziare publicate în America, îi ajută pe primii emigranți să își formeze și consolideze sentimentul de identitate națională. Pe de altă parte, deși rolul tuturor acestor instituții este de a contribui la păstrarea tradițiilor și transmiterea limbii române generațiilor viitoare, există și cazuri în care românii refuză să intre în contact cu alți români tocmai pentru a evita o enclavizare etnică, o izolare față de comunitățile de americani în rândul cărora își doresc să se integreze.

Gândul inițial al emigrantului român de la sat este acela de a-și relua îndeletnicirile în cadrul “satului american”. Oamenii sunt conștienți că vor trebui să muncească din greu, dar au speranța ca vor câștiga bani rapid, acești bani fiind văzuți ca singura posibilitate de a dobândi pământ în România sau de a-și îngriji gospodăriile si de a câștiga admirația comunității11. Se dovedește însă că fermele în America sunt izolate, greu accesibile, iar achiziționarea de pământ este greu de realizat și neprofitabilă. Industrializarea rapidă a Americii are loc în marile orașe care au nevoie de forță de muncă și care oferă banii, astfel că țăranul transilvănean se vede nevoit să se adapteze vieții la oraș. În momentul în care emigranții încep să își întemeieze familii, reîntoarcerea devine improbabilă, chiar nedorită. Accesul la un anumit confort în gospodărie (electricitate, apă curentă, telefon etc.) devine un motiv suplimentar al stabilirii definitive în America.

Studiul comparativ al instituțiilor din America și Transilvania realizat de Farkas în jurnalul său de călătorie înclină balanța în favoarea celor americane, încurajând astfel la rândul lui emigrarea în Statele Unite, proces care începuse deja să afecteze Imperiul. Studiile juridice îi permit lui Farkas să enunțe opinii pertinente și avizate. Acesta afirmă că principiul potrivit căruia omul își are destinul în propriile-i mâini este cel care stă la baza succesului american. Potrivit filozofiei politice a liberalismului american, emigrantul român poate la rândul său să își hotărască singur cursul pozitiv sau negativ al vieții, în funcție de alegerile pe care le face și de modul în care profită sau respinge oportunitățile pe care societatea i le oferă. Un asemenea grad de libertate care stârnește entuziasmul și admirația lui Farkas este de neconceput în Imperiul Austro-Ungar. Farkas contribuie cu ajutorul consemnărilor sale de călătorie atât la îmbogățirea surselor de informare ale românilor transilvăneni în ceea ce privește modul în care funcționează societatea americană, dar și la crearea imaginii idealizate a Americii ca țară a tuturor posibilităților.

Pe de altă parte, articolul Sorinei Chiper, The Education of Henry Adams: A Look at America from 100 Years Ago in the 19th Century, evidențiază și existența unor critici în societatea americană contemporană lui Farkas în ceea ce privește dezvoltarea Americii într-o direcție greșită. Ceea ce Farkas observă cu admirație și entuziasm pe pământ american provoacă îngrijorare istoricului și omului politic american Henry Adams. Adams își instrumentează autobiografia (The Education of Henry Adams, 1907) pentru a-și face cunoscute discursul despre importanța educației clasice și neîncrederea în schimbările radicale care domină societatea americană (industrializarea rapidă, extinderea căilor ferate, dezvoltarea sistemului bancar). Având în vedere că industrializarea Americii este posibilă și datorită forței de muncă necalificată oferită de către emigranții sud-est europeni, critica lui Adams este indirect și o critică la adresa noilor valuri de emigranți.

Autobiografia este modalitatea aleasă de Adams pentru a-și exprima regretul față de regresul cultural cu care se confruntă America. Strănepotul Președintelui John Adams și nepotul Președintelui John Quincy Adams, Henry Adams este la rândul său o personalitate marcantă a culturii americane care ajunge să conteste noile valori ale societății care au transformat munca într-un viciu și banii în mijlocul de acces la distracție, oamenii alegând câștigurile materiale în detrimentul beneficiilor aduse de disciplină, de educația oferită de școală și de cea făcută pe cont propriu, după modelul autodidacților Benjamin Franklin și Abraham Lincoln.

Consecințe: Clasa Românească și Count Chocula

La câteva decenii de la primul val de emigrare românească are loc construirea Clasei Românești la Universitatea din Pittsburgh, o încăpere având întreg mobilierul conceput în stil tradițional românesc. Începută în perioada interbelică și finalizată cu mari eforturi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în condițiile în care România sprijinea Germania nazistă, Clasa atestă importanța pe care cultura română a dobândit-o în America (Wertsman 47-50)12.

Ultra-popularizarea folclorului transilvan și muzeificarea mobilierului țărănesc par a fi cele mai vizibile urme lăsate în America de către românii dinaintea Primului Război Mondial. Acest aspect folcloric este însă foarte interesant din perspectiva din care s-a construit mitul Transilvaniei ca tărâm fantastic populat de vampiri, imagine contestată de românii-americani, dar la care Hollywood-ul a contribuit masiv și care a fost asimilată de cultura populară americană. Are loc cu timpul și apariția unui fenomen de sărăcire a sensului originar, de pierdere a funcției personajelor supranaturale, care erau periculoase pentru că erau expresia nemijlocită a diavolului. Astfel, unul dintre doppelgäger-ii contelui Dracula ajunge să fie Count Chocula, un personaj iubit de copii, care apare pe cutiile de cereale Monster Cereals introduse pe piață de General Mills Company în anul 1971.

 

Concluzii

Românii care emigrează înainte de Primul Război Mondial provin dintr-o lume în care informația despre America circulă pe canale de comunicare din cele mai diverse. Majoritatea sunt țărani transilvăneni care nu refuză adaptarea la peisajul cultural american, deși suferă odată ajunși peste ocean în urma rupturii de Transilvania. Bagajul etnic este o trăsătură esențială a formării identității primelor generaţii de români în America, alături de experiența emigrării, de interpretarea vieții de zi cu zi prin prisma apartenenței la un grup etnic minor, dar și de crearea unor noi legături cu România. Generațiile viitoare de români-americani se vor raporta diferit la practicile și obiceiurile care dădeau un sens vieții bunicilor și părinților, ca rezultat firesc al faptului că imaginea lumii românești este pentru ei mediată, recreată, interpretată.

 La fel cum folclorul s-a popularizat în mod americanizant, în același mod are loc și integrarea socială și culturală a emigranților. Atât Galitzi cât și Thigpen remarcă disponibilitatea românilor de a se asimila culturii americane și importanța pe care o acordă educației, o trăsătură care îi diferențiază de alți emigranţi europeni. Cei care prosperă sunt cei care acceptă integrarea (dobândită inclusiv prin frecventarea școlilor americane de către copii și adulți). Cei care se izolează în comunitățile exclusiv românești sau est-europene resping educația și dobândirea capacității de a se exprima în limba engleză și pot ajunge să se confrunte cu eșecul. Părinții români însă își încurajează în general copiii să fie integrați în sistemul școlar american, să învețe limba engleză, o parte dintre ei ajungând să aibă studii universitare.

 

Note:

 
[1]La începutul secolului XIX, teoriile avansate în studiile de sociologie urbană (cum sunt, spre exemplu, cele ale lui Robert E. Park, reprezentant al Chicago School of Urban Sociology) pornesc de la ideea de asimilare totală a emigranților, potrivit conceptului de melting-pot. Cu timpul se va ajunge la recunoașterea importanței aduse de diversitatea etnică în formarea culturii americane.
2 James S. Olson face aceeași remarcă legată de emigranții români în studiul său The Ethnic Dimension in American History: „While most immigrant families were large and parents urged children to quit school early and go to work, Romanian immigrants had fewer children, urged them to obtain good educations, and built a foundation for the success of the second generation. Nearly half of their children finished high school and went to some type of further education […] By fostering education and by keeping families small, they pushed their children toward middle-class status” (144-145).
3Este relevant contrastul dintre importanța pe care primele generații de români o acordă școlii și reacția comunităților italiene, spre exemplu, care percep studiile avansate ca pe un pericol care poate slăbi și dinamita tradițiile: “First-generation contadini suspected higher education because it introduced young people to the outside world, created new allegiances, and might keep them for supporting the family” (Olson 125).
4 Este citat de Sabina Ispas în articolul Dracula, o mască occidentală publicat în „Anuarul Muzeului Etografic al Moldovei” – X. In honorem Prof. univ. dr. Ion H. Ciubotaru.
5 Bram Stoker plănuise iniţial să aleagă locul acțiunii romanului său în Austria, însă autorul irlandez Sheridan Le Fanu folosise deja Styria drept fundal al nuvelei sale gotice Carmilla.
6″One newly exploited pseudo-folk tradition which is not well received by the Romanians in America is the Dracula revival […] Under the sponsorship and direction of the authors of In Search of Dracula, Florescu and McNally, the American tourist can take the tour entitled Spotlight on Dracula. AN Adventure in Transylvania, which is an eighteen day escorted tour of Dracula country” (Thigpen 176-177). Cercetătorul face referire la autorii cărții In Search of Dracula (1972), Radu Florescu, profesor și director al East European Research Center în cadrul Boston College și Raymond T. McNally, profesor de istorie rusă și est-europeană în cadrul aceluiași colegiu.
7 În studiul Imaginea Americii în cultura românească din Transilvania până la Primul Război Mondial, Elena Andreea Boia analizează amănunțit toate sursele care contribuie la formarea primelor contacte ale Transilvaniei cu America.
8Farkas chiar îl întâlnește, printr-o pură coincidență, pe Alexis de Toqueville în timpul unei vizite la una dintre închisorile americane.
9 Transilvănenii sunt preponderenți în emigrația românească la început de secol XX, chiar dacă și evreii din Moldova emigrează masiv în această perioadă.
10 Generația „Mia și Drumul” este un exemplu concludent.
11 Declarațiile uneia dintre persoanele intervievate de Galitzi confirmă această teorie: “‘I was tired’, said J.O., living at present in Detroit, formerly from Banata, ‘of sleeping in the barn with the oxen and sheep in order to keep warm throughout the winter months. I did not mind the hay stack as a bed in the summer time nor the starry sky as my roof, but I longed to have my home of my own in which to shelter my old parents, a home like those of the Germans our neighbors, and to command the respect of the community” (Galitzi 50).
12 Vladimir Wertsman face o descriere amănunțită a contextului politic care a favorizat conceperea Clasei în capitolul The University of Pittsburg Romanian Classroom, 1943 al studiului The Romanians in America 1748-1974. A Chronology and Fact Book.
 

Referințe bibliografice

  1. Avghi Galitzi, Christine, A Study of Assimilation among the Roumanians in the United States. Columbia University Press. New York: 1929.
  2. Boia, Elena Andreea, Imaginea Americii în cultura românească din Transilvania până la Primul Război Mondial. Cluj: Editura Fundației Pentru Studii Europene, 2009.
  3. Chiper, Sorina, The Education of Henry Adams: A Look at America from 100 Years Ago in the 19th Century în Our America. People, Places, Times. Ed. Rodica Mihăilă, Irina Pană Georgescu. București: Univers Enciclopedic, 2005, p. 131-141.
  4. Danko, Krisztina, America Through the Eyes of a Transylvanian Traveler în the 19th Century în New/ Old Spaces of Transition. A Collection of Essays. Ed. Rodica Mihăilă, Irina Pană Georgescu. București: Univers Enciclopedic, 2007, p. 147-157
  5. Olson, James S., Heather Olson Beal. The Ethnic Dimension in American History. Ed. Wiley- Blackwell, 2010.
  6. Ispas, Sabina, Dracula, o mască occidentală. Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei, 2010.
  7. Ricoeur, Paul, Memory, History, Forgetting. Chicago & London : The University of Chicago Press, 2004.
  8. Thigpen, Kenneth A., Folklore and the Ethnicity Factor the the Lives of Romanian-Americans. Indiana University, Ph.D., 1973, Folklore. Published on demand by University Microfilms Limited, High Wycomb, England. A Xerox Company, Ann Arbor, Michigan, 1974.
  9. Wertsman, Vladimir, The Romanians in America 1748-1974. A Chronology & Fact Book. New York: Oceana Publications, Inc., 1975.

 

 

[Vatra, nr. 10-11/2019, pp. 126-130]

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.