Teodora şi-a luat pijamaua, a făcut-o sul şi a îndesat-o în poşeta neagră. A verificat dacă are telefonul, apoi a mai deschis o dată uşa dormitorului – era în regulă, soţul ei dormea. Maică-sa (venise pentru câteva zile la ei, numai bine) era în camera mică, se uita la televizor. Să-mi dai un semn dacă e ceva, i-a zis. Du-te liniştită, n-are ce să fie, pa, pa.

De când se măritase nu mai ieşise la întâlniri de felul ăsta cu fetele, prietenele ei încă din facultate, acum căsătorite şi ele – lucrurile se schimbaseră destul de mult. Ea îşi luase concediu doi ani, după nuntă, deşi ştia că Magdalena şi Cătălina au început să lucreze chiar după o săptămână – îşi găsiseră bone, scumpe, dar pricepute – ele nu concepeau să-şi stopeze aşa, dintr-odată, viaţa socială de până atunci. Nu le era uşor, dar câştigau mai bine mergând la serviciu – în plus, mai ieşeau în felul acesta din aceleaşi ritualuri zilnice, trezirea, fă mâncare, hrăneşte-l, schimbă-l, plimbă-l, distrează-l.

Cătălina avusese ideea cu petrecerea de noapte – pe soţ l-am trimis câteva zile la mămica lui, a râs la telefon. Dintre toate fetele pe care le-a sunat, doar Magdalena, Teodora şi Valerica au fost de acord, celelalte n-aveau cu cine să-și lase bărbații sau se îndepărtaseră destul de mult de vechile obiceiuri, deveniseră mai casnice, îşi schimbaseră total modul de a trăi.

Când a coborât din taxi, Teodora a zărit-o pe Valerica intrând în magazinul din colţ. Şi-a luat un pachet de Kent slim, chiar dacă nu găsise decât mentolat – bun şi ăsta, doar aşa, de moft, oricum nu prea mai fumez. Eu nu mai fumez deloc încă înainte de a mă mărita, a zis Valerica, serioasă ca de obicei, desfăcând pachetul de Orbit. Se îngrăşase destul de mult şi culoarea aia roşcată în păr nu-i venea bine deloc.

Magdalena ajunsese deja, Cătălina făcuse ceaiuri, mirosea plăcut a lămâie şi mentă. Au stat toate aşa, în picioare, în bucătărie, râzând și povestind – era deja zece şi-un sfert când s-au mutat în sufragerie. Cătălina pusese perne de jur împrejurul măsuţei scunde de sticlă, aprinsese lumânări – era extrem de plăcut acolo, la ea.

Nu se mai văzuseră de foarte mult timp la o petrecere în pijamale. Uneori se mai întâlneau în parc, când ieşeau la plimbare cu soţii lor, dar nu schimbau mai mult de câteva vorbe – întotdeauna cineva era mai grăbit, ocupat cu altceva – şi oricum, bărbaţii nu prea aveau răbdare să asiste la poveştile lor.

S-au schimbat toate deodată, acolo, în camera mare. Au râs amintindu-și cum, în vremea studenției, făceau asta ca să invoce spiritul viitorilor soţi – atunci se mânjeau cu ruj pe faţă, dansau în jurul lumânării, ca indienii – mereu avusese Cătălina idei dintr-astea trăsnite. Sânii le tresăltau sub bluzele subţiri. Au început să facă poante pe seama Valericăi – ea-şi adusese o cămașă de noapte înflorată, cu dantelă şi modele, părea o ţărăncuţă din Moldova aşa durdulie şi scundă, cu cămaşa aia transparentă. Nu-și dăduse jos nici chiloții, uitase regula de bază a petrecerilor în pijamale: nimic altceva pe ele, nici sutien, nici maiou, nici tampoane, cine era pe roşu era obligat să stea deoparte, nu avea voie să participe la cheful lor.

Cu cine l-ai lăsat? a întrebat-o Cătălina. E mama la noi, stă câteva zile, s-a potrivit de minune, altfel nu aveam cum să vin. Teodora și-a aprins o ţigară şi s-a așezat în poziţia lotus pe pernă – deşi nu ştiu dacă o să se descurce, a mai zis, mama nu e prea obişnuită cu el. Ei, lasă că va face ea faţă, a zâmbit Magdalena, ce-i aşa de greu? Dacă se trezeşte îi dă nişte ceai, îl leagănă puţin şi gata. Nu ştiu, zău, al meu se trezeşte şi de câte zece ori pe noapte, de cele mai multe ori trebuie să-l iau în brațe ca să adoarmă la loc. Rău l-ai învățat, Teodora, aşa ţi-e foarte greu. Uite, a zis Magdalena , eu de când am bona asta nouă, nu mai am nici un fel de probleme. Femeia asta l-a învăţat să-şi ţină singur ziarul, trebuie doar i-l las undeva aproape, la îndemână şi el îl învârte şi-l răsfoieşte până adoarme la loc – deşi sunt puţine nopţi în care se trezeşte de mai mult de două ori, are somnul foarte liniştit.

Ce norocoasă eşti, tu, a zis Valerica. Și al meu se trezeşte toată noaptea şi urlă de scoală toţi vecinii, zici că-l bate cineva, aşa de tare strigă. Şi l-am obişnuit şi cu sticluța – de câte ori se agită în patul lui ştiu că trebuie să i-o dau. Nu bea decât doua-trei guri, dar e musai să i-o dau, altfel nu mai doarme până dimineaţa.

Fetelor, vrea cineva vin? a întrebat Cătălina. Am un vin excelent, l-a primit soțul meu cadou de la frate-său din Franţa, un Bordeaux roşu sec. Pune-mi mie o gură, a zis Magdalena, nu mai mult de o gură, mă amețesc repede de la vin. Şi vreau şi o ţigară de la tine, Teodora, la vin merge un tutun. Mersi, a, mentolate?, perfect! Cum e la şcoală la voi, Cătălina, a întrebat Magdalena, trăgând cu sete primul fum, n-aveţi probleme cu colectivele de elevi? La noi numărul a scăzut atât de mult încât de anul viitor cad cel puțin trei posturi de învățătoare, îţi dai seama? Aşa e peste tot, a răspuns Cătălina turnând vin în pahar, eu de aia m-am dus la şcoală şi am renunțat la concediu, n-am chef să rămân fără post. Nu rămâneai oricum fără serviciu, a zis Teodora, când eşti în concediu de căsătorie n-au voie să te pună pe liber. Dacă dispare catedra ta, sunt obligați să-ţi găsească imediat ore altundeva, aşa e legea. Pune-mi totuşi şi mie nişte vin, Cătă, n-am mai băut de mult.

A sunat fixul și Cătălina s-a dus în hol, să răspundă. Râdea.

A adormit deja, a zis întorcându-se. Soacră-mea are mare grijă de el, cică a mâncat două porţii de gris înainte de culcare. Auzi tu, două porții – şi acasă nu vrea niciodată gris. Ce ți-e și cu ei, râse din nou, la mama acasă nu mai fac nazuri.

Of, al meu mănâncă tare prost, a zis Valerica, oftând. Trebuie să-l fentez mereu ca să îmbuce câte ceva. Îi pun mereu pe Eurosport ca să-i distrag atenţia şi să-l fac să deschidă gura.

Dar tu, fato, îi dai prea multă băutură, de aia nu mănâncă. Tot ţuică îi dai înainte de prânz? a întrebat Magdalena, stingându-şi ţigara.

Da, ţuică de prune. A învăţat să o bea direct din cană. Mă distrez foarte tare când îl văd cum cască gura şi încearcă să înghită. Îi ţin căniţa şi el îşi tot loveşte dinţii de ea, parcă ar vrea s-o mestece. Se mai îneacă uneori, că nu ştie să se oprească, şi dă şi o grămadă de ţuică pe el.

Nu-i bine, tu, păi cum să mănânce dacă bea atât? La al meu nu-i dau decât de două ori pe săptămână – şi numai vin alb, 60 ml, după micul dejun. În schimb bea cafea, îi place foarte mult să o bea cu lapte. Să vezi cum nu mai are răbdare şi dă din mâini când mă vede că i-o prepar, a râs Magdalena. Deşi nu-mi place că a început să fumeze şi când nu-s atentă se pune în patru labe şi merge aşa până la sertarul cu tutun şi-şi aprinde ţigara – i-am spus de atâtea ori să nu mai facă asta! Odată m-am enervat atât de tare că i-am dat două palme peste fund – lăsase pur şi simplu chibritul aprins pe covor.

Vai de mine, a zis Valerica, trebuie să ai grijă, nu-i poţi lăsa să umble aşa cu chibriturile, pot să-ţi aprindă casa într-o zi.

Ştiu, dragă, i-am explicat! Acum îmi face semn când vrea să fumeze şi i-o aprind eu.

Teodora amorţise stând aşa pe pernă. Mă duc să mai fac un ceai, a zis.

În bucătărie şi-a verificat telefonul – n-o sunase maică-sa, semn că se descurcase bine până atunci. A pus ibricul pe aragaz, s-a sprijinit de dulăpiorul pentru vase şi a închis ochii, oftând – avea ceva emoţii, de ce să nu recunoască. Nu-l mai lăsase niciodată până atunci singur, cel puțin nu de când se măritase cu el. Soţul ei nu era obişnuit cu altcineva – ce să facă dacă e mereu doar ea şi nu are cu cine să-l lase? Maică-sa îi vizita rar, avea gospodărie mare, soacră-sa lucra de dimineața până seara iar în weekend-uri era mereu plecată la conferinţe – ce-i drept era un medic foarte bun.

Și-a mai aprins o ţigară şi a deschis fereastra. Afară era un aer plăcut – nopţile de vară sunt într-adevăr minunate, și-a spus. De mai bine de-un an, de când s-a măritat, n-a mai ieşit să se plimbe noaptea aşa cum făcea pe vremuri. Le-a auzit pe fete râzând – în definitiv asta e viaţa, ce să-i faci. A pus lămâie şi a turnat în fiecare bol ceai proaspăt şi aromat.

Magdalena îşi făcuse codiţe şi povestea despre un nou magazin apărut în centru – Cinci minute – au tot felul de lucruri, zicea, de la haine la creme de ras. Sunt cam scumpe, ce-i drept, dar sunt de firmă. Eu, a continuat, i-am luat soțului meu un aparat Gillette foarte mişto, electronic – aveam mare nevoie de el, îl bărbieresc în fiecare zi ca să nu transpire – şi tot la trei zile trebuie să-i rad şi părul de pe piept deşi nu-i prea place, cred că-l pişcă puţin, însă cu aparatul ăsta electronic e mai uşor, rade mult mai fin şi nici nu-l irită aşa tare. I-am luat şi nişte after shave cremă, tot de-acolo, ceva mentolat, îi hidratează foarte bine pielea şi-i desfundă şi nasul în acelaşi timp – cum stă atât de mult timp pe spate are mereu secreții uscate în năsuc.

Al meu, a zis Valerica, nici nu vrea să audă de bărbierit. Urlă numai când mă vede cu aparatul în mână, aşa că am renunţat. I-am lăsat barbă deşi mă zgârie tot timpul cu ea. În plus, nu vrea decât în brațe, toată ziua-bună ziua! De-l las o clipă jos, plânge de ți se rupe inima.

Nu-i bine să-i laşi barbă, am citit asta nu mai ştiu unde, cică dacă au barbă, bărbații însurați nu se mai recunosc pe ei înşişi în oglindă și asta le cauzează stress şi anxietate.

O, să vezi, a zis Cătălina, al meu cum se vede în oglindă, cum începe sa dea din mâini şi din picioare – şi râde cu glas! Uite, a zis deschizând uşa dulapului, uite cum arată oglinda asta, numai urmele mâinilor lui. Stau și câte o oră cu el aici, îl ţin în brațe așa, cu spatele la mine, şi el se distrează copios.

Păi da, ăsta-i semn bun, dacă se recunosc în oglindă înseamnă că au o dezvoltare psihică normală, a comentat Teodora, uitându-se la ceas.

Ce-o fi făcând soră-mea, s-a întrebat Valerica, uitându-se şi ea spre ceasul de perete. Am lăsat-o singură cu amândoi.

Bine, tu, dar ea are experienţă, e măritată de atâţia ani, de ce-ţi faci probleme?

Păi îmi fac, cum să nu-mi fac, că ăştia doi când se întâlnesc fac prăpăd! Se îmbată pulbere – deşi soră-mea nu-l prea lasă pe bărbatu-său să bea. Dar al meu urlă întruna, nu cred c-a avut ce face, a trebuit să-i dea măcar un cincizeci. Pe al ei l-a obişnuit să stea singur în fund, pe pat, dar pe al meu trebuie să-l țină mereu în braţe. Sper să-i fi dat doar țuică – dacă îi dă bere noaptea i se face rău de la ea, a doua zi îl doare capul şi scânceşte neîncetat.

Nu ştiu, tu, al meu a început să stea singur-singurel în pat – îl las și câte două ceasuri acolo. Îi pun niște cărți mai subțiri ca să le poată mânui – s-a obișnuit cu ele, îi place să le răsfoiască și eu îmi văd de treabă, fac mâncare, fac curățenie, a zis Magdalena. Bona nu face nimic din toate astea deși îi dau o grămadă de bani. Dar sunt mulțumită, în definitiv ea l-a învățat să stea singur.

Și al meu vrea numai în brațe, a zis Teodora. Acolo își bea cafeaua, acolo fumează. Cu o mână îl țin pe el, cu cealaltă mestec în oală – şi e deja foarte greu, îmi rupe spatele. Şi nu știu de ce, tu, fetelor, dar când îl schimb, îşi duce mereu mâna la testicule – oare l-o fi durând ceva?

Nu, soro, stai liniştită, a râs Cătălina, aşa fac toţi bărbaţii, e un gest normal pentru ei. Eu una îl las să se atingă liniştit. Am citit că nu e bine să-l opreşti să facă asta, îl poate traumatiza pe viitor. Chiar, voi ce le daţi pentru erecție? Eu am tot folosit glicerina borică dar nu prea merge, are erecţii şi de câte patru ori pe zi.

Încearcă mai degrabă să-l masezi, eu una aşa fac. După câteva masaje dintr-astea nu mai are nici o problemă, a zis Magdalena, aprinzându-şi o altă ţigară.

Of, Magdaleno, asta chiar nu e indicat, a sărit imediat Cătălina. Dacă îi faci masaje trece rapid, e drept, dar erecţiile ulterioare vor fi mult mai violente şi mai lungi, nu-i deloc ok să faci asta, să ştii. Uite, eu pur şi simplu îl las aşa, nu-i dau nimic, după o vreme îi trece. La început a fost mai greu – că scâncea întruna şi se foia şi plângea ca un apucat. Trebuie însă să fii puternică, să nu te laşi – dacă reuşeşti să te abţii să-i atingi, le trece şi uită, e mult mai confortabil așa.

Al meu, a zis Valerica, cum e aproape tot timpul beat, când mă vede vrea imediat sânul în gură. Am rană deja la sfârc. Dar el ar sta așa toată ziua, cu sfârcul între gingii și l-ar învârti ca pe un biberon, dar nu mai pot, mă doare și când iau o bluză pe mine.

Dezvaţă-l, dragă, doar ştii, tot ce are un învăţ are şi un dezvăţ, a zis Cătălina, turnându-şi încă un pahar de vin.

Vai, dac-aţi şti ce ruşine mi-e, mai ales când vin musafiri pe la noi, a continuat Valerica. Stă ce stă liniştit apoi, dacă nu i-l dau, face pur și simplu crize, mi-e mai mare ruşinea.

Rău l-ai învățat, ce să-ți fac acum, a zise iar Cătălina. Oricum, nu e uşor cu ei. La început, chiar după nuntă, sunt mai liniştiţi, nu ştiu ei de capul lor; apoi, după ce încep să-şi revină, e teroare. Uneori îmi vine să mor de ciudă că m-am măritat, a zis ea, deşi ştiam prea bine ce urmează.

Lasă, lasă, măcar tu mergi la şcoală, te întorci doar după masa, dar eu, a zis Teodora, închipuie-ți, de dimineața până noaptea numai cu el – şi noaptea mă trezesc şi de câte zece ori, sunt pur şi simplu ruptă de oboseală. În plus, adoarme foarte greu, e mereu agitat şi trebuie să-l leagăn şi să-i cânt până se mai linişteşte – şi-mi rupe spatele, atât e de greu. În seara asta de-abia l-am culcat, a trebuit să-l ţin pe genunchi până s-a terminat meciul ăla din liga campionilor – și chiar dacă echipa lui favorită a câştigat, tot nu se dădea culcat, plângea şi dădea din picioare că mai vrea.

Da, asta e într-adevăr o problemă! Și soţul meu mereu vrea seara la televizor, a zis Magdalena, degeaba îi explic că-l dor ochii, că nu e bine – de la 7, de când încep ştirile, nu mai pot face nimic. Trebuie să stau cu el în fața ecranului şi când bagă ăştia publicitate plânge mereu, degeaba mut pe alt canal, nu-i convine niciodată nimic.

La două şi ceva a sunat telefonul Teodorei.

Se hotărâseră să se uite la un film şi Cătălina a ales My Fair Lady, preferatul lor din studenție. Abia începuse când Teodora și-a auzit telefonul sunând în bucătărie. A fugit imediat și l-a scos din geantă – of, e maică-mea! Alo, mama, da, ce s-a întâmplat?

Trebuie să plec, a zis, s-a trezit bărbatu-meu şi urlă întruna, maică-mea nu-l poate linişti nicicum.

Îmi pare rău, a zis Cătălina, conducând-o la uşă, lasă că ne mai vedem noi.

Sigur că da, pa fetelor, pa-pa.

L-a auzit încă de la intrarea în bloc, ţipa şi părea răguşit de la atâta plâns. A urcat alergând scările – maică-sa îl ţinea în braţe şi-l legăna. Era roşie-roşie la faţă – probabil ai tensiunea uriaşă acum. Te sperii şi tu pentru atâta lucru. Cum să nu mă sperii, de două ore plânge întruna, n-am vrut să te sun însă n-am mai știut ce să fac cu el.

Și-a lăsat poșeta pe hol, și-a dat jos geaca şi l-a luat în brațe. Gata, dragule, a șoptit, gata, sunt aici, am venit la tine, potolește-te acum. Soțul ei era transpirat și avea ochii umflaţi de la atâta plâns – gata, gata.

L-a dus în dormitor şi l-a schimbat – gata, gata, sunt aici. Avea o erecţie uriașă – oh, de asta ai plâns atât, scumpule, a zis ea, dându-i un maiou nou şi o bluză mai subţire de pijama. Gata acum, gata.

S-a întins lângă el şi i-a dat cu pipeta trei picături de glicerină borică, apoi, strecurându-și mâna în boxerii lui largi, a început să-i facă masaj. Aşa, dragule, linişteşte-te acum, linişteşte-te.

Când soţul ei s-a liniştit şi a adormit, s-a cuibărit la pieptul lui şi a închis şi ea ochii.

 

 

[Vatra, nr. 7/2020, pp. 9-10]