Petru Cimpoeșu – Note pentru un viitor roman

Despre viitor poți să spui orice prostie, celor de acolo nu le pasă deoarece încă nu s-au născut. Așa că mă tot gândesc să scriu un roman a cărui acțiune se petrece după anul 2100. Până atunci nu e chiar așa mult. De exemplu, nepoata mea s-ar putea să-l mai prindă. 

„La începutul anilor 2100, timpul nu mai avea răbdare”… Îmi sună, nu știu de ce, cunoscut. Treptat, se va vedea că eu mă refer la cu totul altceva.

Firește, între timp lumea a evoluat. La cum merg lucrurile, s-ar putea ca până în anul 2100 toți oamenii să devină vegani. E clar, cel puțin, că în anul acela nimeni nu va mai mânca deloc pâine, care conține prea mulți carbohidrați și dăunează ficatului. Sau aproape nimeni. Majoritatea oamenilor vor mânca musli cu mult ovăz. Pentru fibre, fac bine la colon. Mă refer desigur la clasa mijlocie. Ceilalți, treaba lor. 

Tot ce începe cu „s-ar putea să” poate să înceapă la fel de bine cu „s-ar putea să nu” – ar trebui scris un eseu despre asta. Rămâne stabilit că personajele sunt vegani și veganițe, aproape toate. Una dintre excepții, protagonistul poveștii mele. Serios, vor mai exista povești? El e, în secret, mâncător de vrăbii, un vecin de la bloc l-a văzut punându-le capcane pe pervazul ferestrei. Aici e miezul intrigii. Mâncătorii de carne din acele vremuri vor fi priviți cam în același fel în care noi, cei de azi, ne raportăm la canibali.

De altfel, cu ajutorul intelectualilor progresiști, toate mișcările altădată minoritare au învins.

Personajul meu – ar trebui să-i găsesc un nume cât mai sugestiv. Este obligat să se dezică de strămoșii care se hrăneau cu cadavre de găini, după ce le ucideau într-un mod barbar. Sunt trei metode, sau mai multe. Să pui găina pe un butuc și să-i tai gâtul cu securea. Să o ții între picioare și să-i tai gâtul cu un cuțit bine ascuțit. Să o apuci de cap și să o învârți în aer până când i se rupe gâtul – asta se practică în America latină (am văzut în filmul Babel). Să o prinzi de picioare și să o lovești cu capul de un buștean. Tot într-un film am văzut și asta, parcă suedez. Firește că, fiind suedeză, e cea mai civilizată, mai simplă și cu mai puțină vărsare de sânge. 

Emanciparea găinii a început cu obligația ca, înainte de a o ucide, să o asomezi. Un fel de eutanasie. La Agricola Bacău le amețește prin gazare. De unde și denumirea unuia dintre produsele lor: Puiul Fericit!

Ca să pot scrie, ar trebui să mă implic emoțional. Personajul principal ar putea fi un strănepot, fiul nepoatei mele. Primește o convocare la Consiliul PATR (Programul de Anihilare a Trecutului Rușinos). Peste optzeci, o sută de ani nu vor mai exista propriu-zis convocări. Nu va mai exista nici email, nici sms, nici WhatsApp, nici altceva, ci altceva. Rămâne de văzut ce. Oamenii vor comunica wireless, prin implanturi în creier logate la niște dispozitive analog routere care la rândul lor… Deja au apărut programe de avocatură asistate de inteligența artificială și e mult mai simplu să divorțezi. Nu e nevoie nici să mai mergi la judecător, rezolvi totul cu un click pe tabletă.

Pentru a fi chestionat în legătură cu anumite elemente din biografia străbunicului său. Este adevărat că, în copilărie, acesta a purtat încălțăminte făcută din piele de porc, numită opinci?  Și este adevărat că, în acest scop, porcii erau mai întâi uciși?

Sau cojoc de oaie.

Sau căciulă de miel.

Nu asta e problema, în cele din urmă ar fi murit oricum. Problema era cum erau uciși: cu multă cruzime și pe urmă arși cu flacăra de sudură. De fapt, cu lampa de gaz. Li se băga pur și simplu cuțitul în gât, după ce erau alergați prin toată ograda și se umpleau de noroi și de fecale.

Comentariu auctorial. Porcul e un animal inteligent, cu o bună intuiție și nu se lasă ușor prins. Aproape la fel de inteligent ca omul. Sau chiar mai inteligent decât anumiți oameni, atâta doar că nu se poate exprima. Emoțiile, sentimentele, trăirile sale interioare sunt toate mute. În sensul că se exprimă sub forma unui guițat indescifrabil.

Ceva oribil, având în vedere că generația anilor 2100 a dărâmat statuile tuturor celor care, în urmă cu sute de ani, împinși de lăcomie, mâncau cârnați și ceafă de porc la grătar. În schimb, au fost ridicate statui adevăraților eroi, care au contribuit la salvarea speciei umane: găini, porci, vaci, oi și cam tot ce mișcă. Ființe care cu adevărat s-au sacrificat sau, mă rog, au fost sacrificate împotriva voinței lor. Mi se pare că în Brazilia există de pe acum o astfel de statuie, dedicată unei găini. Să-l întreb pe Google.

Nu una, ci sute de statui! În statul brazilian Pernambuco, un port care se numește chiar așa: Portul Găinilor. 

Între timp, Google a devenit persoană non umană și, în această calitate, are anumite drepturi. De fapt, e de pe acum cel mai deștept dintre noi toți. Este Mintea Extinsă a omenirii. Nu-i deloc exclus să constituie chiar nucleul viitorului Punct Omega, promis omenirii de Teilhard de Chardin. Conceptul lui de Energie radială, echivalată mai târziu de Tipler cu informația. Cu referire la inteligența artificială, a cărei capacitate de prelucrare a informației tinde la infinit. Potrivit lui Frank Jennings Tipler , asta va face cândva posibilă învierea morților, emulând universuri alternative. În sfârșit, ceva care o să-i placă și lui Iovănel.

Neomarxismul a ieșit biruitor, după ce majoritatea oamenilor au acceptat că lumea e o sumă de concepte. În funcție de cum le ordonezi, apare un univers sau altul, iar celelalte dispar. Mai sunt însă și unii care nu acceptă, iar pentru reeducare sunt trimiși în trecut. 

Doi americani, Andy Clark și David Chalmers, scriind despre Mintea Extinsă, au pus întrebarea: Unde se oprește mintea și începe restul lumii?

Comentariu. Nimic din ceea ce numim lume nu ne este dat nemijlocit, ci prin intermediul a ceva, o relație întemeiată de cei cinci senzori de care dispunem și procesarea datelor obținute prin intermediul lor. Rezultatul acestei procesări sunt algoritmii comprimați sub formă de concepte. Dacă în loc de cinci senzori am avea cincizeci, lumea ar fi ceva mai complicată, totuși limitată de numărul limitat de senzori. Obiectele fizice, despre a căror realitate nu avem dubii, sunt de fapt efecte ale unor vibrații la nivel cuantic care, la rândul lor, sunt niște intermediari logici. Matematicienii știu mai bine decât noi. Singura realitate reală e constituită din ecuații de calcul diferențial care generează acei algoritmi și, în final, fenomenul numit lume (în calculul diferențial, unul dintre factori tinde asimptotic la infinit – sau, dimpotrivă, la zero). De exemplu, când vorbim despre energie, evocăm un algoritm despre care nu știm nimic. Doar constatăm efecte, adică output-uri. Însuși faptul de a ști nu este decât un output dintr-o rețea de blocuri de decizie conectate în buclă. În așa fel încât se ajunge de fiecare dată la rezultatul de la care s-a pornit. Este ceea ce numim rațiune, a cărei limită este ceea ce o confirmă. Numim cunoaștere reproducerea și extinderea acestei rețele. Dezvoltarea ei este posibilă prin introducerea unor noi coeficienți. De exemplu, constanta lui Planck, care stabilește o relație între niște chestii problematice din mintea noastră, energie și timp.  

Programul de anihilare a trecutului rușinos, PATR. Strănepotul care se întoarce în timp ca să-și reeduce predecesorul mâncător de carne. Discuție pe teme politice, pornind de la observația că: tot pe vremea lui Ceaușescu era mai bine. Cu această ocazie, strănepotul află că străbunicul său este/era/fusese antivaccinist și ține/ținea/ținuse cu Ion Iliescu. Iar celălalt, cel dinspre tată (de exemplu, cuscru-meu), nu avea o părere destul de bună despre femeile care joacă rugby. Era sexist! Cu aluzii la marginalizarea scriitorilor cu adevărat serioși, care au scris despre ororile comunismului.

Mesaj către contemporanii săi din viitor: N-am ce să le fac, ăștia din trecut sunt tâmpiți de-a binelea! 

Mesaj din viitor către strănepotul trimis în trecut: Fă-le educație. Dezvoltă-le conceptul de corectitudine politică!

Mesaj al strănepotului către cei lăsați în viitor: Nu prea e posibil. Sistemul lor educațional este sub orice critică, încă mai au closete în curtea școlii.

Mesaj din viitor: Ne compromit viitorul, adică prezentul. Anihilează-i fizic!

Mesajul strănepotului: Nu se poate, ar însemna ca Putin să câștige partida!

Capitol separat. La un moment dat, viitorul omenirii era amenințat de o anumită persoană, al cărei nume va fi numai sugerat. Acea persoană, șef autoritar al unui fost stat comunist din Europa, nu era Viktor Orban, ci altcineva. Nu, nici Lukașenko. Îmi pare rău, nu ați nimerit-o nici cu Klaus Iohannis. În cele din urmă, cititorul își va da seama cine. Nu-i dau numele, că trimite KGB-ul pe urmele mele. El amenința planeta cu niște arme hipersonice, așa că un român s-a gândit cum ar putea să o salveze. În acest scop, a furat de la americani ideea cu xenoboții, primii roboți vii care se reproduc singuri. Inițial, xenoboții erau niște roboți în formă de broască folosiți la spălarea vaselor. Dar numai a vaselor Petri. Românul despre care e vorba aici s-a gândit ca, în loc de xenoboți în formă de broască să facă niște xenoboți în formă de țânțar. Acest țânțar minuscul, supranumit de creatorul său „țânțarul bionic”, era un  de fapt fel de nano-dronă. Adică putea fi controlat de la distanță cu telefonul mobil, dar numai dacă aveai cartelă preplătită, ca să nu te prindă SRI-ul. Prin urmare, un roi de astfel de țânțari intră într-o bună zi pe ferestrele super securizate ale Kremlinului. În timp ce femeia care făcea curățenie, deși urmase numeroase cursuri de contrainformații, a lăsat fereastra deschisă, ca să aerisească Biroul nr. 1, țânțarii bionici au intrat și s-au ascuns sub un fotoliu de piele. Când dictatorul ajunge, ca în fiecare dimineață, la serviciu și cere să i se aducă o cafea, unul din țânțarii bionici (erau mai mulți pentru a fi siguri că acțiunea nu va eșua) vine pe furiș și lasă câteva picături în ceașca de cafea a dictatorului, ca și cum s-ar pișa. Asta n-ar fi avut niciun fel de urmări, dacă urina respectivă ar fi fost naturală. Dar în realitate țânțarii bionici fuseseră îndopați cu Noviciok! Ironie. Este chiar otrava folosită de serviciile rusești pentru a lichida oponenții regimului lor oligarhic. Astfel a fost salvată omenirea de războiul nuclear.

Literatura „cazurilor” – un altfel de sentimentalism. De fapt, un fel de șantaj emoțional. Copilul bolnav de cancer etc. Când noi spunem că o persoană suferă, îi vedem corpul ca pe un sentiment.

Strănepotul către străbunic. Trebuie să urmezi un curs de reeducare. Aici văd că nu e posibil. Mergi cu mine în viitor.

Străbunicul: Nu pot, băiete, că nu mai are cine da mâncare la găini și vor muri de foame.

Comentariu auctorial. Urmează un proces de conștiință. Străbunicul locuia într-o casă de lângă Bacău. Avea în curte numeroase găini, chiar și câteva rațe.

Strănepotul: Le lași în seama unui vecin. Nu durează mult, câteva zile.

Cu un final în buclă. Asta ar explica de ce străbunicul este atât de deștept încât poate să scrie romane SF. A fost educat în școlile viitorului.

[Vatra, nr. 12/2021, pp. 5-6]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.