unei foste colege, actuală amazoană de carieră

(şi-n perspectivă… de colecţie)

cînd hărţile s-au destrămat sau au rămas demult în urmă

o amorţită turmă de haşuri şi curbe de drepte retezate pe nedrept

şi acele busolelor se răsucesc ca bete neîncetat bolborosesc

ceva despre senzaţia colectivă a Nordului în gît

şi adunat în oase

ceva despre nedumerirea la pîndă în buricele degetelor

care au citit doar crevase tăioase ca să-şi amintească linia orizontului

despre înţepăturile ce anunţă ispita

susurul ei într-o sintaxă tot mai clară

tocmai cînd a doua natură dă să treacă de prima

Citește în continuare →