Daniela Vizireanu – Memoriile-proteză în romanul contemporan

Bogdan Crețu revine cu un nou roman, și fumul se ridica la cer, publicat acum câteva luni la editura Polirom. O nouă cronică de familie care coboară de această dată ceva mai în spate, nu numai în perioadele comunismului românesc, ci și în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial și în Masacrele de la Odessa din 1941.

Există două coordonate prin intermediul cărora am ales să scriu despre carte: pilonul postmemorial și cel al experienței religioase în relație cu trauma istorică, care este susținut tocmai prin intermediul celui dintâi.

Citește în continuare →

Andreea Pop – Politica extremelor

Ca niște mici bile delicate, care stau să se spargă, sunt poemele din debutul Danielei Vizireanu. nu va ajunge aici dispariția e o colecție-bijuterie care încapsulează momente personale decupate aparent aleatoriu, pentru a reface o biografie ce stă sub semnul fragilității. Cred că efectul poemelor ei vine tocmai de aici, dintr-o anume melodicitate fado și din finețea elegiacă sub semnul căruia își așază evenimentele biografice din placheta asta, indiferent că vorbește despre prietenie sau episoade din familie în spatele cărora se ghicește mereu un regret, dacă nu chiar trauma.

Citește în continuare →