Etichetă / Mehdi Belhaj Kacem

de VATRA

Ruxandra Cesereanu – Ceasornicăria (IX)

În numărul 5-6 din 2025 al revistei Vatra am aflat, din grupajul (coordonat de Alex Cistelecan și Alexandru Vasile Sava) dedicat celor mai recenți filosofi și noilor ontologii (m-au interesat în special francezii Quentin Meillassoux și Mehdi Belhaj Kacem), că al doilea filosof aici menționat folosește un studiu al meu despre Fenomenul Pitești ca punct central pentru demonstrația sa asupra ideii de Rău, în ampla lucrare Système de la pléonectique (publicată de Editura Diaphanes, în colecția Anarchies, în 2020). În 2007, coordonasem împreună cu reputatul istoric Stéphane Courtois un volum în franceză dedicat comunismului din România (Communisme. Roumanie, un totalitarisme ordinaire), la Editura LʼÂge d’Homme, din Elveția; iar în acest volum publicasem și un studiu amplu dedicat experimentului abominabil din închisoarea Pitești care se numea „Torture et horreur: le phénomène Pitești (1949-1952)”. Claudiu Gaiu, care semnează în revista Vatra eseul „Despre Neant și Dumnezeu (în Sistemul Pleonecticii și în Realismul Speculativ)” (pp. 55-59), analizează cartea Sistemul de pleonectică (sau Sistemul pleonecticii) de Mehdi Belhaj Kacem și implicit menționează și studiul meu despre Fenomenul Pitești de care se ocupă filosoful francez.

Citește în continuare →
de VATRA

Noi ontologii, noi materialisme (I)

Postnaturalia. Courtesy of Kristof Kintera

Argument

Acum aproape un secol și jumătate, Engels făcea în Ludwig Feuerbach și sfârșitul filozofiei clasice germane o profeție rămasă celebră:„Filozofia naturii este definitiv lichidată… Filozofiei, izgonită din natură și din istorie, îi mai rămâne doar imperiul gândului pur, în măsura în care acesta subzistă: teoria legilor procesului de gândire, logica și dialectica”. Survolând evoluția ulterioară a filozofiei, s-ar spune că profeția lui Engels n-a îmbătrânit prea frumos. Singura care pare să se fi ținut de pronosticul său, concentrându-se în mod exclusiv asupra „imperiului gândului pur”, este filozofia analitică, ale cărei incursiuni în metafizică încă urmăresc clarificarea și consolidarea conceptuală a progreselor științelor naturale – dar ea a pornit programatic de la bun început pe baze anti-ontologice și anti-metafizice. În rest, filozofia pare să se fi încăpățânat, în ultimul secol și încă și mai îndărătnic în ultimele decade, să contrazică foaia de drum stabilită de Engels.

Citește în continuare →