Țintă fixă: Magda Cârneci (II)

II. Portrete și evocări

Andrei Pleșu

Magda  Cârneci – o  profesionistă  a  intervalului

Sunt un vechi simpatizant al Magdei Cârneci și mă simt vinovat că eu însumi n-am vorbit mai mult despre ea, într-o perioadă în care comentariile abundente sunt rezervate mai curând unor personaje hiper-prezente, dar fără profil. În plus, descopăr, adesea, o anumită afinitate profesională, pe care voi încerca să o definesc în rîndurile care urmează.

Citește în continuare →

Portret în palimpsest: Eugen Negrici (II)

Doina Ruști

Avangarda vine din disperare și imitație

Pe Eugen îl știu de mult, dar Manuscrisul fanariot ne-a legat pentru totdeauna. În interiorul acelei lumi am construit împreună. El a fost primul cititor al romanului, primul susținător. M-a făcut să mă răzgândesc în privința unui capitol, să dezvolt referirile la Bozărie.

Este și unul dintre cei mai vechi prieteni, iar de câte ori îi văd numele scris pe o carte, mi-o amintesc pe prima pe care-am citit-o, monografia Antim. De altfel, cred că mereu l-am asociat cu Antim Ivireanul, prietenia mea cu Eugen întemeindu-se în primul rând pe această carte. Aici se află un portret interior, un suflu tânăr, care te face să iei pe credit fiecare cuvânt, fiecare afirmație. De aici am aflat că Antim avea o voce fermecătoare, ceea ce cu timpul m-a făcut s-o confund cu vocea de catedră a lui Eugen Negrici. În mintea mea, mereu a existat între ei o relație oratorică.

Citește în continuare →