Marius POPA – Postmodernismul românesc în poezie

noua-poezie-noua

Antologiile de poezie publicate în ultimele trei decenii (şi care au reuşit să atragă, în repetate rânduri, reacţia ferventă a criticii) se instituie, cu certitudine, ca documente autentice ale istoriei literare, „autorizate“ nu doar de calitatea estetică a textelor restituite (ea însăşi probantă), ci şi de tendinţele lor de a selecta şi de a sistematiza, teoretizând, nu o dată, direcţiile programatice ale generaţiilor şi participând la procesul – activ încă – de definitivare a canonului literar. Nu întâmplător, în acest interval, a fost înregistrată o serie întreagă de nume (devenite) celebre care au intuit, în această opţiune de „a ieşi“ pe scena literară cu o „nouă“ antologie, una dintre soluţiile cele mai eficiente de afirmare în cadrul dificil al fiecărei decade. Ne limităm la a aminti, bunăoară, faimoasele Aer cu diamante (în care au semnat Mircea Cărtărescu, Traian Coşovei, Florin Iaru şi Ion Stratan), Cinci (cu poeme de Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin şi Alexandru Muşina), ambele publicate în anii ’80, dar şi câteva dintre antologiile semnificative ale douămiiştilor: Generaţia 2000 (sub coordonarea lui Marin Mincu, apărută în 2004), Poezia antiutopică (realizată de Daniel D. Marin şi publicată în 2010) sau Compania poeţilor tineri în 100 de titluri (editată, în 2011, de Dan Coman şi Petru Romoşan). O altă antologie notorie şi, fără îndoială, importantă de reţinut este cea coordonată de Dumitru Chioaru, Noua poezie nouă (Limes, Cluj-Napoca, 2011), care îşi propune să recupereze – în chip „reconciliant“ – autori din promoţii diferite, de la un Andrei Bodiu sau Leo Butnaru, de pildă, la un Daniel Bănulescu ori Teodor Dună.

Or, miza selecţiei poeţilor atinge, în definitiv, un punct – adeseori dezbătut – al diviziunii generaţiilor. Dumitru Chioaru reia, în prefaţa volumului, o ipoteză capabilă, în propria concepţie, să justifice opţiunea pentru scriitori din intervale distincte, cel puţin în parte, prin formulele poetice pe care le actualizează (iar criticul sibian admite, fireşte, existenţa unor asemenea diferenţe de viziune): „Cred că valurile ’80, ’90 şi 2000 alcătuiesc aceeaşi generaţie de creaţie, în sensul acordat acesteia de Tudor Vianu în eseul Generaţie şi creaţie, determinând o generaţie nu în funcţie de vârsta biologică a scriitorilor, ci de comunitatea de principii ideologice şi estetice care animă creatori de vârste diferite“. Precaut, criticul anunţă totuşi nuanţele care articulează acest îndelungat interval (riscant, într-adevăr, de adus în discuţie sub semnul strict al generalizărilor): „Cred că nouăzeciştii şi douămiiştii nu sunt nişte epigoni în raport cu optzeciştii, ci trebuie judecaţi în contextul social-cultural schimbat prin revoluţie, în care aceştia au produs unele mutaţii radicale în privinţa ariei tematice şi a posibilităţilor de expresie faţă de realizările predecesorilor. Dar ceva fundamental original în concepţia de creaţie nu s-a produs“.

În această ordine de idei, promoţia anilor ’80 este reprezentată, în chip firesc, de poeţi deja consacraţi precum Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Ion Mureşan, Marta Petreu, Aurel Pantea, Matei Vişniec, Mircea Petean, Ioan Moldovan ş.a.m.d., cu opere dintre cele mai invocate, de regulă, în discursul critic şi despre care am putea spune, fără să greşim, că – în ultimă instanţă – concentrează „reperele“ generale prin care se identifică poezia optzecistă: filonul ludic şi livresc (în Poema chiuvetei, de pildă, sau în Apocalipsa după Marta), prozaismul (vizibil, printre altele, în Occidentul lui Mircea Cărtărescu), discursivitatea fracturată (în Roşu. Purpură. Sânge al Magdei Cârneci), intertextualitatea (în Mutilarea artistului la tinereţe al Marianei Marin), dar şi – după cum observă cu îndreptăţire Dumitru Chioaru – „neoexpresionismul ardelenilor, continuator al unei tradiţii, şi neoavangardismul, care reactiva anarhismul poetic/literar prin iniţiative individuale sau de grup, cultivate în anumite cenacluri şi reviste” (s.a.), orientări ilustrate convingător prin poeziile unui Ion Mureşan ori Ion Stratan.

Din anii ’90, criticul sibian îi reţine, bunăoară, pe Andrei Bodiu, Daniel Bănulescu, Ioan Es. Pop, Ruxandra Cesereanu, Cristian Popescu etc., evidenţiind, în prefaţă, o mutaţie esenţială pe care poezia nouăzeciştilor o suportă la nivelul configuraţiei discursive: „Constat însă că, dacă poezia optzeciştilor postmodernişti se deliricizează până ce înglobează totul în fiinţa de hârtie a textului […], cea nouăzecistă […] se reliricizează, prin reorientarea atenţiei către substanţa ontologică a discursului”. Or, observaţia se verifică, implicit, în multiple poeme pe care criticul decide să le antologheze (în Te rog, fii cuminte, am să te sărut puţin, am să te omor şi-am să plec, al lui Daniel Bănulescu, sau în 319, de Andrei Bodiu, dacă ar fi să amintim doar două dintre poemele în discuţie), iar această modificare a conformaţiei textuale rămâne, de fapt, dincolo de „asumarea” evidentă a unor modele optzeciste de către nouăzecişti, unul dintre semnalele care particularizează ultimul deceniu literar, indicând o categorică „despărţire“, fie ea şi parţială, de primul val poetic.

Dumitru Chioaru le rezervă un spaţiu ofertant şi douămiiştilor, chiar dacă scriitorii optzecişti sunt, în antologie, cei mai numeroşi: „Faptul că, totuşi, numărul poeţilor optzecişti din acest volum este mai mare se datorează, pe de o parte, consacrării lor şi, pe de altă parte, unui acces limitat la cărţile nouăzeciştilor şi douămiiştilor“. Decalajul numeric de faţă „mărturiseşte“, în fond, intenţia – justificabilă, în cele din urmă – a antologatorului de a opta pentru poeţii care „promit“ să fie confirmaţi de istoria literară, iar promoţia 2000 constituie, negreşit (tocmai pentru că este un fenomen recent, încă viu şi cristalizat fragmentar), o zonă de risc din punctul de vedere al „pariurilor“ literare. Unul dintre punctele forte ale antologiei îl reprezintă, de altminteri, reuşita lui Dumitru Chioaru în a repertoria poeţi reprezentativi pentru mai toate direcţiile majore ale deceniului întâi: de la neoexpresionismul lui Dan Coman (cu poemul Plimbarea) ori Teodor Dună (cu Patul şi Sfoara), la vizionarismul lui Ştefan Manasia (în Amazon şi Ostroveni. viaţa şi contactele), la ludicul lui V. Leac (în Ce s-a mai întâmplat în apartamentul lui S.) sau la „biografismul livresc“ al lui Radu Vancu (cu Reactivităţile livreşti ori Adevăratele amintiri).

Un alt capitol notabil al antologiei îl constituie, de altfel, înregistrarea unui număr mare de poeţi din Republica Moldova, ca dovadă a contribuţiei nodale pe care scriitorii de peste Prut au avut-o în activitatea literară a ultimelor decenii. Criticul sibian nu-l poate omite, de pildă, pe Dumitru Crudu, recunoscut, alături de Marius Ianuş, drept principal iniţiator al douămiismului românesc. Scriitorii prezenţi în antologie atrag atenţia, de asemenea, prin diversitatea propriilor formule de creaţie, certificând amploarea pe care a cunoscut-o, în intervalul discutat, fenomenul literar moldovenesc: Leo Butnaru, Grigore Chiper, Emilian Galaicu-Păun, Irina Nechit şi Arcadie Suceveanu sunt câteva dintre numele pentru care Dumitru Chioaru optează pe bună dreptate şi a căror poezie a avut parte, nu o dată, de un ecou substanţial în critica literară românească.

Noua poezie nouă rămâne, fără doar şi poate, o apariţie importantă din istoria literaturii române contemporane. Nu doar selecţia poeţilor şi a poemelor, ci şi restituirea unei scurte (însă extrem de utile) bio-bibliografii în cazul fiecărui autor transformă – în realitate – o asemenea antologie într-o „hartă“ din versuri accesibilă oricărui cititor, retrasând cele mai importante repere şi direcţii ale poeziei autohtone din ultimele trei decenii.

 

 

[Vatra, nr. 9-10/2016, pp. 75-76]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s