Mihaela VANCEA – Poezia pasiv-agresivă

ovio olaru_proximab

Odată cu proxima B, Ovio Olaru* își păstrează stigmatul de „băiat rău” pe care i-l atribuie Claudiu Komartin în analiza volumului său de debut din 2014. De data aceasta, poetul vine cu noi experimente în sfera propriei poetici. Niciun poem nu este scris fără a releva un conținut interior sub asediu. Resursele lingvistice pe care Ovio Olaru le folosește provin în special din mediul astrofizicii și al tehnologiei. Cu ajutorul lor creează un limbaj comun, o punte de legătură între științele raționale și sentiment.

De altfel, miza lui este aceea de a deschide mai multe uși deodată pentru a lucra simultan cu informația pe care o preia din fiecare sferă: „caut un punct de convergență, ceva să unifice/ informațiile disparate care mă bombardează”. Matricea în care Ovio Olaru își creează poemele surprinde un schimb constant între materia externă și cea internă, o continuă cauzalitate între acestea. În poemele sale experiențele individuale fuzionează cu cele la scară largă, cele din realitatea concomitentă, dar îndepărtată: „oamenii au ajuns pe lună și eu n-am ajuns decât la baie/ îngrețoșat și extraterestru, singur ca tine, singur ca mama,/ singur ca ecoul împușcăturii tăind fiordul în două”.

În această ordine de idei, titlul volumului, proxima B reprezintă, de fapt, planeta cea mai apropiată din afara sistemului solar, un habitat natural, teluric, cu noi posibilități și cu standarde ridicate ale umanității: „Meditez la proxima B. La planete îndepărtate/ și neiertătoare. Proxima B:/ o versiune mai credibilă decât noi,/ o ambiție de mai bine/ și mai real./ De bunăstare și confort. Proxima B,/ unde nimic nu-i îndeajuns de tragic/ să merite tristețea noastră.” Toate poemele se așază la polul opus al acestei perspective idilice, unde episoade obraznice redate prin amintire, imagini scabroase și un profund sentiment de alienare domină pământul, această planetă damnată.

Impactul științific, multitudinea de termeni preluați din astrofizică evidențiază una din problemele omului contemporan, mai exact, gândirea religiosului în termeni reducționiști, la o singură fericire: „fericiți sunt cei ignoranți,/ cu toate că din rândul lor se aleg victimele colaterale”. Poetul creează adâncimi în propriul proiect postuman prin modificări de genetică care operează încă cu un fundament uman al amintirii și al emoției. În acest sens, el face un efort evident pentru a fi altfel  printr-un joc al asocierilor de factură postumană: ,,pentru că eu nu fac acum decât să caut cuvinte,/ să umplu cu imaginea ta pixelată găurica din cerebel/ unde scrie the page cannot be displayed”.

Fragmente ale memoriei individuale fuzionează cu cele ale memoriei colective. În acest sens, el este preocupat de granițele diverselor realități, de trecerile dinspre pubertate spre maturitate, de pildă, în baza cărora dezvoltă exerciții stilistice de proiectare în viitor: „în camera copiilor (…)/unde sexualități prepubere își disputau teritoriul, vocile/ părinților se auzeau pierdute în banalitatea lor așa reconfortantă,/ fiindcă urma să o moștenim.” La fel, din imagini ale violenței domestice, schițează un transfer de experiențe care se materializează inevitabil spectre similare ale existenței: „poate copilul bătut devine un tată alcoolic/ și impotent, și se vede-n oglindă ridicând mâna la copil,/ adică la tine, spunând lucruri groaznice,/ poate oprindu-se în mijlocul gestului/ sau poate ducându-l până la capăt”. Fără  îndoială, el caută cât mai asiduu să exploateze niște momente tulburătoare, însă cu un ton indolent. Prin această atitudine rece, lipsită de sentiment, a la Hannibal Lecter, Ovio Olaru are un mod elegant de a ilustra situații erotice grotești: „când a început furtuna, băieții care se jucau/ cu autista țâțoasă pe acoperișul magazinului central/ s-au oprit complice și s-au întors către ea./ ea și-a ridicat timidă bluza, apoi a început să plouă.” Avem de a face cu niște poeme scrise în spiritul unei lucidități nerușinate. Poetul nu se angajează emoțional în redarea acestor imagini denaturate, ci își asumă o atitudine obiectivă, aceasta fiind singura modalitate de a percepe corect o situație, fie ea necorespunzătoare unor standarde sociale.

Cu toate acestea, există în substratul versurilor o tensiune care face ca imaginarul poetic să se reverse asupra cititorului într-o manieră pasiv-agresivă. Olaru este promotor al sentimentului în doze exacte. Prin preferința pentru tonul impasibil, el reușește să golească de sentiment niște momente care, de altfel, ar avea o puternică încărcătură emoțională: „cine știe dacă nu heidi ți-a sabotat frânele/ sau erai prea pizdit să conduci. Nimeni nu ți-a dus dorul/ mai mult decât trebuia, și heidi a fost apoi cu mine.” Totodată, acesta creează niște conexiuni inteligente între lucruri sau ființe.  Mare parte din poemele sale se sfârșesc cu un punch-line, tehnică utilizată în formula bancurilor, fraza finală revelatoare, duce chiar către un umor negru: „nu te speria, micule chinez,/…/ eu te iubesc, dar nu te pot salva/ te iubesc, port cu nerușinare tricoul vopsit chimic/ pentru care ți-ai futut sănătatea”.

Observăm, așadar, că sentimentul însuși cunoaște mutații în poezia lui Olaru. Tonul ferm, privirea care captează toate detaliile, memoria care înregistrează tot corespund starii constante de awareness a minții umane, în mijlocul unei bule de energie: „infinită energie în jur, și toată a noastră,/ dacă am reuși să captăm plasma (…)/ fiindcă vibrez în vid de electromagneți/ și nu mă satur de fuziune”. Discursul lui traversează materia, o expune până la ultima fărâmă. Olaru nu mai este doar un bad boy, de data aceasta el este rece, constatativ, fără exaltări, fără a emite în mod direct judecăți etice, cu toate că lucrează în jurul lor. Violul, moartea, violența domestică, de pildă, sunt redate în mod firesc, ca instantanee ale existenței.

În ciuda mizei serioase, postumaniste, poetul nu părăsește atmosfera dramelor adolescentine ca martor sau experimentator al primelor atingeri, al extazului voluptății corporale: „și marusia când o ating peste bluză pe sâni/ e sex pur, și sterilă furia cu care mă lovește”. Tipa din club, heidi, ivar bolt, „fetele care-mi apar la sugestiile de pretenie”, autista țâțoasă, marusia sunt personaje care capătă o identitate erotică, dar care sunt lipsite de conținut. În fapt, ele funcționează ca avatare pentru a reda funcționalitatea vieții în fațete multiple.  Poetul traversează spațialități în care sentimentul devine greu de definit, este o nostalgie prelucrată, adaptată la noile mecanisme, unde umanul este interconectat cu tehnologicul: „și unde e ruptura, care e momentul lipit cu aracet de memorie, ce se întâmplă cu fragmentele filmice când intră sub pătură,/ să ne sperie noaptea”.

Coerența imagine-text este exemplară, dar greu de urmărit pe alocuri din cauza consistenței registrului stilistic neologic: „dacă am reuși să captăm plasma,/ s-o ținem între superconductori,/ să eliminăm sincopele, să ținem lumina la graniță/ uneori particulă, alteori undă.” Dorința erotică, impulsul, emoția, toate sunt tehnicizate, adaptate sau în proces de adaptare la relația cu noile energii care sunt conștientizate în jurul acestora. Olaru Ovio e un poet calculat, gândește fiecare imagine în raport cu niște substraturi energetice și matematicizează sentimentul până la denaturarea lui. Prin tehnicile sale destructurează însăși emoția, desensibiliează sentimentul și îl regândește cu materie externă: cu aracet, cu pixeli, cu atomi, ecrane, sateliți, youtube. Avem de a face cu volum curajos, obraznic în insensibilitatea sa, aspect care îl recomandă pe Ovio Olaru ca poet al afectivității digitale.

_____________

* Ovio Olaru, proxima B, Charmides, Bistrița, 2017, 69 p.

 

 

[Vatra, nr. 5-6/2017, pp. 33-34]

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s