Andreea POP – Psihologii exhibiționiste

crux-produs_galerie_mare

George State debutează cu un proiect poetic ale cărui coordonate de „identitate” principale sunt aerul mortuar și imageria dark. Poemele din Crux* echivalează, în bună măsură, cu niște promenade lugubre, gotice, aproape, pe care poetul și le regizează după un protocol bine stabilit. E o coregrafie poetică aici în care detaliul de „cavou” fuzionează cu reflecția dramatică în „livrarea” de „transcendentale” și care se desfășoară cu mare aplomb.

Pentru că, dacă nu „operează” propriu-zis confesiunea intimă, poemele își traduc fondul de angoase sub forma unui spectacol exhibiționist, ce bifează un repertoriu de imagini bogat în tușe întunecate. E „specialitatea” poetului, pentru care pune la bătaie o simbolistică pe măsură, în mare parte de factură hristico-funebră – sânge, umbre, mir, iasomii –, care „acuză” mai mult sau mai puțin direct, de fiecare dată, „neputința, nimicnicia, nimicul”. S-ar zice că doar efectele scontate justifică toată această paradă sinistră și că poetul are apetența gesturilor dramatice. Dacă nu e cu totul neadevărat, e drept și că „declamațiile” lui George State nu rulează în gol, ci își „deconspiră” aproape peste tot o miză superioară. Asta pentru că gesticulația ostentativă sfârșește, de regulă, în reflecție metafizică, iar poemele „parlamentează” cu cerbicie, între altele, despre timp, inutilitate, deșertăciune (trupească), sau moarte după „rețeta” unui scenariu decadent: „MIR ÎNMIRESMEAZĂ/ Durerii./ Lumea trece întreagă/ Și toate-ale lumii/ Ca umbra./ Precum mirt înflorit peste/ Pleoapele tale,/ Cum în carnea mea/ Întuneric.”, Mir înmiresmează. Sau, după o logică asemănătoare, conform unei „politici” a degradării duse la nivelul următor: „ÎNVEȘMÂNTAT ÎN VIERMI/ mi-adulmec/ Limpid lumea n-o/ Primesc privesc/ Drept în nedrept/ Abjur viu încă-n/ Carnea cărnii mele/ Spre somn alunec”, Înveșmântat în viermi. Cu toată impresia de abandon senzorial și al viziunii, George State e un cerebral care-și dozează calculat „reprezentațiile” negative, cu atât mai mult cu cât, din când în când, poemele frizează criza discursivă: „UNDE EXISTĂ cuvinte,/ Demență e, suferință./ Obscenitate. Adevăr/ Varsă gura, dinții/ Deschid, cu/ Limbă de moarte/ Lasă – o rană”, Unde există. E un „cantonament” de durată al discursului poetic din Crux acest purgatoriu al cuvintelor, invaziv și fără posibilitatea reconcilierii.

Mai ales că, alături de distribuția ritualică a referințelor străine – un „inventar” propriu, care „trădează” formația culturală a poetului –, filonul acesta livresc echivalează una din constantele volumului. Aș zice chiar că, în ciuda recomandărilor poetului (conform cărora cele trei secvențe parcurg, cronologic, drumul de la experiment la decantare poetică), „producția de trăiri” se face peste tot după o grilă unitară; ba chiar că, la George State, rafinamentul vizionar se suprapune cu aprofundarea predispoziției pentru joc și artificii verbale, pe care o derulează într-un tur de forță undeva în a doua jumătate a volumului: „TONE (A-/ Cer potor)/ De scârbă de/ (Mors mihi munus/ Erit) scârnă nă-/ Pustindu-se-asupra/ Mea izbucnesc mă/ Izbesc doboară/ Omoară”, Tone vs. „OMORÂT omorât omorât/ Într-un mai (I/ Muse at that and wonder why)/ Târât mai apoi la/ Mormânt (And yet/ You will weep and/ Know why) coborât sînt/ vârât în pământ”, Omorât. Delirul verbal atinge aici cele mai înalte altitudini.

 „Nu se prescrie/ Nici o candoare” și nici o promisiune a soluției, aici, în aceste puseuri dramatice ale poeziei lui George State, care scrie o „simfonie” dark metal cu inflexiuni autentice.

____________
*George State, Crux, Editura Cartea Românească, București, 2016

***

deviant

Discursul ostentativ al Deviant-ului Alexandrei Negru* traduce, înainte de orice, un elan constant al confesiunii. Exhibiția e, aici, modalitatea cea mai la îndemână pentru derularea „travaliului” imaginativ al poetei, care amestecă, în frenezia lui, paradoxuri, imagini și stări jucate într-o suită de „mărturii” cu afect.

În primă fază, acesta vizează un (fals) proiect de bilanț – singurătatea, (vag) critica socială, desenul introspectiv, amorțeala zilnică și „fondul de rulment” al realului –, nu fără câteva puseuri de luciditate. Dacă premisele de mai sus nu se concretizează într-o poetică, e pentru că poeta e suficient de cerebrală încât să-și admită „sursele”, „rezerva” de monotonii („noul cancer, termita/ scăpată-n creier”), de unde își lansează „proiecțiile”: „Viața mea e frumoasă și simplă,/ uneori/ prea frumoasă/ și simplă. Inventez ficțiuni și tragedii,/ și soarele de cauciuc/ scurgându-se pe fereastră/ ca să simt/ că fac cât de puțin parte/ din alt decor, ca să mă scufund/ puțin în mizerie. Inventez durerea/ fără să știu cu adevărat ce înseamnă/ și la un moment dat/ ea devine reală. Atât de reală încât/ trec cu mâna prin ea și pe partea cealaltă țâșnește/ sânge.// Sunt un corp viu,/ sănătos, care, așezat lângă un altul,/ contaminat și bolnav,/ devine contaminat și bolnav. Unii ar numi asta/ compasiune,/ alții/ empatie, eu nu știu cum s-o numesc.”, Soarele de cauciuc. Ceea ce se anunțase ca fiind o poezie a cotidianului „hărțuit” alunecă, însă, curând, în direcția unei poezii senzuale care monopolizează agresiv spre finalul volumului.

Din radiografie cu vagi semne convulsive, confesiunea intimistă se metamorfozează, de la un punct, în discurs de vampă, de-a dreptul, dozat tot după principiile de mai sus (ca în Sophie, confesiuni – „Hai să recunoaștem, Sophie, obsesiv confesivă cum sunt/ eu nu spun niciodată totul până la capăt/ pentru că-mi place să păstrez/ puțină radioactivitate în creierul meu încântător,/ ceva care să-mi zgârie cu unghiile adânc, noaptea, pieptul” – care descifrează și psihologia alter-ego-ului poetei), dar care în poeme ca Fentzer farm sau Little black box atinge intensități nebănuite. Chiar dacă rolul acesta nu se confundă cu fizionomia cea mai intimă a poemelor, el le facilitează tranziția spre o zonă a Deviant-ului cu care aș zice că Alexandra Negru își dă „examenul de specialitate”: imaginarul erotic postuman, care vibrează după modulații virtuale. E un „cantonament” foarte actual și care solicită, mai mult decât în alte părți din volum, o formă de rafinament poetic. Așa cum se întâmplă în Cutia dragoste, de exemplu, poem care demonstrează foarte concret această psihologie internaută de la care se revendică poeta: „Iată, din mijlocul acestui dezastru industrial,/ din incubatorul ăsta numit dragoste/ în care am trăit atâta timp infantil, viața pare minunată. Aici, între patru/ pereți,/ împrăștiați în mii de pixeli/ organici, unde am creat acest soare fantastic, artificial,/ experimentăm un existențialism profund, un dans/ straniu în mijlocul unui ring de box. Cu mințile/ deconectate de la marile rețele,/ cu inimile vibrând agresiv pe boxe, de unde iese/ această muzică nepământeană, suntem fericiți. […] // Aici, în centrul/ acestui dezastru tehnicolor, într-o poveste/ amețitoare, suntem fericiți. […]”. Sunt niște spații artificiale, dar pe care poeta și le asumă convingător și care îi conturează un teritoriu bine individualizat. De aici, din intimitatea „războiului” de cameră de tip „web semantic”, cu toate teribilismele și excesele ei, Alexandra Negru își desfășoară echilibristica amoroasă („cea mai sinceră/ scenografie”) cu atitudine și entuziasm vizionar.

E o poezie tranzitivă, aici, în cele din urmă, care, cu toate stângăciile ei (câteva efecte căutate – „Viața, în strălucirea ei de gunoi, m-atrage./ Și nu-i zi în care să nu alerg spre ea/ ca o sinucigașă printre mașinile de ceață.” vs. „construim/ din lego scenarii/ din care nu mai vrem să ieșim.” vs. „noaptea e un ciorap de damă/ pe care ți-l tragi peste față”), are, prin rezerva de „filme” cibernetico-erotice, măcar o rampă tematică bună de explorat pentru viitor.

________
* Alexandra Negru, Deviant, Editura Paralela 45, Pitești, 2016

 

 

[Vatra, nr. 5-6/2017, pp. 50-51]

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s