Enervant sau cum s-a descurcat Maestrul Doctor Gustav R. Propp în scorbură și ce s-a întâmplat, până la urmă, cu el adică, Vocalize în Si Bemol Minor. Sunt trei variante prin care cititorul se poate raporta, așadar, la acest volum, care e un roman al absurdului în toată regula. Gheorghe Schwartz nu se află la primele vocalize, cele de față reprezentând a șaptea carte din seria de exersare a gamelor (Do major, Re minor, Mi minor, Fa minor, Sol major, La major). El scrie în mod constant și perseverează în explorarea variațiilor muzicale pentru a depista un mod de a fi specific fiecăreia dintre ele. De altfel, încă din debutul cărții, autorul oferă o notă justificativă care repetă ,,iar și iar, că la fel ca un instrumentist obligat la sute de ore de game spre a putea rămâne în formă, la fel ca un sportiv obligat la sute de ore de antrenament pentru a putea spera la un randament adecvat în competiție, la fel și scriitorul depune ore multe de exerciții înainte de a plonja în marele roman”. De data aceasta însă, gama e alta, iar tonul e ,,prea puțin optimist”, întrucât si bemol minor lansează o traiectorie a coborârii, a colapsului unui personaj scos din ordinea universului său atât în stare de veghe, cât și în plan real.

Enervant este romanul cu un singur personaj concret, celelalte (prieteni, colegi, colaboratori, familie, jurnaliști) fiind reprezentări schematice, mai degrabă factori disturbatori de liniște decât personaje de sine stătătoare. În lipsa Maestrului, acestea nu ar avea nicio logică în planul narativ. Fără a fi o construcție elaborată, scriitura e alertă extrapolând în cheie urmuziană fenomenului de coliziune a logicului cu absurdul. Pe scurt, Maestrul Doctor Gustav R. Propp este un personaj tipicar, perfecționist, care, odată scos în afara ordinii sale interioare, se enervează. Foarte conștient de reacțiile sale, își cataloghează enervările în diverse grade, de pildă, ,,enervare de gradul I, adică un fel de disconfort ca și cum ai simți o zgârietură în gât, enervare de gradul II sau foarte enervant, adică o iritare mult mai agresivă și enervarea de gradul III, cumplit de enervant, enervarea cea mai gravă, cea care te poate face să-ți pierzi frânele”. Pentru fiecare în parte are o strategie de disimulare exersată, astfel încât ceilalți să nu sesizeze modul în care el oscilează de la o stare la alta, în funcție de evenimentele exterioare.

Un obstacol nu este perceput niciodată ca motiv de frică, ci ca provocare și stimulare a capacităților lui de a învinge indiferent de împrejurări. Cu toate acestea, enervarea e acolo, iar termenul ,,enervant”, cu toate derivările lui, se găsește prezent aproape în fiecare pagină a cărții. În mintea Maestrului Doctor Gustav R. Propp, când ceva nu e conform cu planul său acel ceva devine enervant. Personajul se agită, exagerează faptele, iar ,,gândul se agață de acea perturbație la fel cum limba nu se mai dezlipește de pe caria sau dintele care doare”. Înzestrat cu o inteligență detectivistică și îndemânare de șahist, Maestrul amintește pe alocuri de personajul din seria americană Monk, singurul capabil să soluționeze orice chestiune fie ea de natură familială sau detectivistică. Întâmplările cele mai comune îl scot constant din rutina la care ține atât de mult și se înscriu pe lista de probleme nerezolvate care ajunge de la un punct să fie în continuă creștere.

De altfel, seria de evenimente neplăcute debutează cu un coșmar redundant (se vede blocat într-o scorbură) căruia nu-i găsește nicio scăpare. În paralel, provocările apar din diverse fragmente cotidiene precum o mașină defectată, conversații cu familia, problemele de la școală ale copiilor. Treptat, fiecare eveniment aparent banal degenerează în situații tragicomice; de la profesoara care leșină în urma unor discuții despre excursia elevilor, la medicamentul pe care trebuie să-l obțină pentru cea de a treia sa nepoată și, în final, lucrurile care i se întâmplă în plan profesional. Astfel, în afară de a soluționa chestiunile ce țin de meseria sa de avocat, el este chemat să intervină constant în viețile celorlalți, ca unic salvator în ameliorarea situațiilor. Gustav R. Propp și-a construit un univers aparte, cu propriile legi și directive în jurul cărora gravitează toți ceilalți.

Narcisic, conștient de calitățile sale, acceptă de fiecare dată (în ciuda enervării) să rezolve problemele celorlalți. Interesantă este, în același timp, corectitudinea cu care acționează în orice circumstanță: ,,V-am tot repetat, cel mai important lucru într-o viață cu șanse de succes este să te ții de cuvânt și să fii exemplu de punctualitate”. În c scenariilor în care e implicat și a mediului puternic social care-l înconjoară, el se întoarce mereu acasă, la biroul său ca o oază de liniște, trăind o viață ascetică și izolată chiar și de familie. Soția sa știe că nu poate să-l deranjeze din rutina sa, cu toate acestea, dacă pe tabla de șah mișcările pot fi anticipate, în viața de zi cu zi, oamenii îi scapă de sub control, îl aduc în postura de a-și recalcula sistematic fiecare acțiune.

Construit pe tiparul omului care rezolvă probleme, el încearcă să găsească o soluție inclusiv în sfera oniricului (unde este marcat de blocajul de a fi în scorbură). Însă lucrurile nu pot fi tranșate definitiv căci alți factori exteriori precum o furtună sau un geam spart îl întrerup inclusiv în coșmar, chiar atunci când e mai aproape de a găsi o soluție. Cu toate acestea, visul său își va găsi explicația în plan real, într-un moment când absurdul situațiilor atinge cote maxime. Este vorba de momentul înscenării unei plecări cu avionul, în timp ce el se afla liniștit la birou, înconjurat chiar de jurnaliști care nu pricep cum a putut să ajungă de la aeroport la birou atât de repede. Dincolo de asta, detaliile legate de afacerea SABOLA îi scapă de sub control, iar cazul pe care-l are în custodie care devine atât de puternic mediatizat încât se răsfrânge asupra lui. E urmărit la birou de jurnaliști, luat la întrebări, iar ulterior, aflat în sânul familiei se vede la televizor live, unde i se înscenează prezența alături de doctorul B. Waiss chiar în momentul în care acesta moare în direct. Familia e întristată, suferă pentru situație, iar Gustav R. Propp nu poate decât să privească neajutorat și perplex acest spectacol irațional.

 Gheorghe Schwartz oferă publicului un roman polițist cu tușe suprarealiste  construit în jurul Maestrului Gustav R. Propp. Sub semnul unei mirări continue a întâmplărilor care vin înspre el, acesta încearcă să ordoneze mereu haosul. Lipsa ordinii înseamnă ratare, iar scopul lui este de a reuși fără excepție, motiv pentru care se autoanalizează constant și revine obsesiv, aproape ca la o mantră, la remarca bunicului șahist, care-i observă abilitățile încă din copilărie: ,,Nimeni ca el nu e în stare să-și dea atât de repede seama de modificările adânci apărute pe tablă, după ce au fost efectuate mișcările cele mai neașteptate!”. Privirea este mereu înspre chestiunile care sunt de neclintit, spre certitudini, ceea ce face ca narațiunea să se ghideze pe logică în defavoarea emoției. Cenzura rațiunii nu este însă suficient de puternică și cu tot efortul personajului de a se tempera și de a găsi explicația oricărei împrejurări, el ajunge pionul unei mari farse. Vocalizele devin tot mai neliniștitoare pe măsură ce romanul înaintează, iar țipătul atinge cea mai înaltă tonalitate când epicul deraiază spre zone ale existențelor paralele.

_______________

* Gheorghe Schwartz, Enervant, Vocalize în Si Bemol Minor, Junimea, Iași, 2020.

[Vatra, nr. 12/2020, pp. 29-30]