Andreea Pop – Radicalizarea calculată

Un fel de fast & furious sentimental scrie Alexia Ema Burneci, într-un debut care se consumă între elanul și febrilitatea licențioase și tușele identitare melancolice (mai rare, e drept), sau măcar dark. Cu ochii la steaua Kajam e un volum în care biografia supurează la tot pasul – dispariția figurii masculine, sau provocările maternității de una singură sunt doar cele mai evidente – și redirecționează discursul intenționat vulgar, poza rebelă, nu de puține ori în irizare melancolică, care funcționează sub forma unor pasteluri urbane cu o notă serioasă.

E mișcarea cea mai naturală a poemelor oscilarea asta fără rezerve, uneori chiar de la un poem la altul, între episoadele dure, hardcore, în care fierea dă pe dinafară și, pe de altă parte, criza existențială ceva mai directă, neascunsă, adică, tradusă în sentințe directe și dure: „mi-au spus că sunt curvă/ şi le-am zâmbit/ le-am zâmbit lasciv şi tolerant/ cum numai o doamnă-curvă poate zâmbi/ gândind în sinea mea malefic/ că dacă s-ar organiza/ un maraton al curvelor/ ultimul loc ar fi precis al meu// mama mă înfăşa în scutece/ inscripţionate cu englezisme/ îmi punea pe cap/ o căciuliță pe care scria mare/ LOOSER// am pierdut toate bătăliile/ chiar şi pe cele/ la care nu am participat/ sunt o curvă incompletă/ n-am ajuns niciodată/ pe linia de sosire/ și voi vreţi să îmi daţi/ trofeul înainte de final?/ mai bine dați-mi și mie un bărbat”, mai mult femeile vs. „fulgi negri cad agresiv/ o femeie singură/ tremură în frigul de afară/ deschid fereastra/ dar nu-i ştiu numele s-o strig/ o mai privesc un timp/ cât să-i văd pielea albă printre fulgi/ apoi închid fereastra/ şi o chem tot mai tare în gând”, ce iarnă tristă. E o trecere pe care textele o execută cu multă dezinvoltură și cu incisivitate, și un vagabondaj sentimental premeditat în poezia asta, cu fibră dramatică, din care nu lipsesc câteva referiri la propria artă, bântuite de aceeași sete declarativă, cum se vede în e poezie când vor mușchii mei: „mai ales acum/ când scriu plictisită lângă fie-mea/ şi mă abţin să nu mă înfig în părul ei/ când roade ultimul creion din casă/ și mai ales când/ stă de-un ceas să copieze/ enunţul unei probleme la matematică// e poezie când vor muşchii mei/ mai ales că mi-au dat like/ câţiva poeţi foarte buni/ de care mărturisesc că mă doare la bască/ și nici nu-mi amintesc/ cum puşca mea au ajuns in listă/ desigur că sunt poetă uitaţi-vă cum am aranjat frumos/ fiecare vers extras din ţeastă/ cu uşurinţa unui condamnat la scris/ ţintuită pe scaunul din bucătărie/ şi înjurând în gând clipa în care/ tati şi mami şi-au tras-o”. Pe punctul de a clocoti, după cum se vede mai sus, viziunile Alexiei Ema Burneci, revărsate prin imagini tăiate scurt și frazări radicalizate, sunt, de fapt, produsul excesului traumatic, pe care poeta îl controlează tocmai printr-un maximalism al trăirii care nu face rabat de sentimente, ci dimpotrivă.

Un debut percutant, care își cultivă stridențele calculat, aproape cu mândrie, ca pe o formă de terapie twisted.

_________________ 

*Alexia Ema Burneci, Cu ochii la steaua Kajam, Editura Brumar, Timișoara, 2020

***

Impersonală la prima vedere, greu de descifrat și lipsită de momente de confesiune pură, poezia pe care o scrie Ziza Natur în gândul din bucătărie e una, totuși, personală tocmai prin politica ei „culturală”, de construcție programatică.

Asta pentru că individualitatea debutului ăstuia e dată de felul în care poeta apelează la artefact pentru a-și defini o dinamică poetică proprie, inconfundabilă, opțiune deloc lipsită de riscuri, mai ales pentru un începător; la un nivel de suprafață, s-ar zice că poezia ei e una care rulează în gol, fără profunzimi sau sondaje afective prea adânci, una care jubilează tocmai în episoadele ei cele mai disparate: „cântecul acela despre nord/ spatele coapselor/ de n-ar mai ustura/ nu mai fiți așa gălăgioși// mi-ai furat mizeria de sub unghie/ păstrez doar o fiolă/ semnul ăsta de carte s-a cam ofilit/ ardei congelat// am spălat lingurița și am uitat să/ de ce apusul meu e verde/ roata s-a cam dezumflat/ avântul tău de sărbători/ o fi fost ziua cuiva// de parcă n-ai mai văzut artificii/ mai ții minte hotelul marriott/ atunci la recepție// mi s-a umflat obrazul/ de-al naibii nu-l las/ va trebui să curăț pojghița cu unghia/ cam sărăcăcios desertul”, migrenă de estradă. De fapt, nu surprinde absolut deloc psihologia acestor texte pentru o poetă care-și delimitează cu emfază zona de confort (artistic) încă din textul personal ce introduce volumul („Așa că rog cititorii, când deschid o carte, să uite de autor și să se împreuneze cu ceea ce contează cu adevărat pentru eternitate: cuvântul.”). Cursivă, deci, și lucrată în aleatoriul ei, lăsând impresia unor decupaje onirico-autiste selectate la foc automat, pare poezia Zizei Natur.

De la un punct încolo, parada ei randomizată voit lasă la vedere câteva puncte previzibile; instinctul ei de a poetiza tot ce respiră, de a-și echivala poezia cu un puzzle verbal și al semnificațiilor de zile mari, e, pentru Ziza Natur, o formă de trăire autentică: „de când mă știu n-am avut niciodată parte de o smochină căreia să-i/ pot mărturisi frica mea// nu mă voi înțelege cu niciun om așa cum m-am înțeles cu fărașul meu/ bunul meu făraș tu știi ce vreau să spun// am visat că m-am sufocat cu o andivă andivele mă sperie teribil au un/ aer de copil înfășat// am ajuns să plâng de emoție la aplauze/ creierul lor e bun ce vi se pare atât de ciudat/ eu îl rumeg pe al meu din oră în oră”, caducus. În artizanatul construcțiilor ei, oricât de greu digerabile, e de găsit sensibilitatea acestui debut. Altfel, recuzita lui ușor limitată datorită acestei opțiuni poetice și ambiguitatea generalizată pe care o degajă fac din gândul din bucătărie o „zebră” poetică, un volum mai aproape de experiment, dar unul totuși destul de stăpânit, bine ținut în frâu, oricât de nepopular ar fi pentru gusturile ceva mai conservatoare.

_________________

* Ziza Natur, gândul din bucătărie, Editura CDPL, București, 2020

[Vatra, nr. 9/2021, pp. 32-33]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.