Etichetă / Dan Ungureanu
Dan UNGUREANU – „Fenomenul Trump şi America profundă” sau farmecul discret al slugărniciei băloase
Mihai Neamţu a scris o carte despre Trump. Cartea nu e o monografie politică, ci carte pentru fani, de genul „Adrian Mutu, Briliantul Piteştilor” sau „Lionel Messi, fulgerul argentinian”.
Modelul literar al lui Mihail Neamţu e cântecul lui Florin Salam, Vilifort şi Levier.
„pentru Vilifort, care coordonează tot ;
Lumea nu-nţelege bine / Ce sunt fraţii pentru mine
De la cer pân-la pământ / Toat-averea mea ei sunt.
De fericire nu mai pot / Când îl văd pe Vilifort.
Nu m-ar lăsa singurel / Vilifort şi Levier.
Dar cine-i soarele din cer ? Mai e unul Aurel.
Pentru domnul Vilifort, stimă şi respect la fraţii lui !
Să spună lumea ce-o vrea / Nu-mi las fraţii-n viaţa mea.
Mai sunt fraţi da’ nu ca noi / Se dujmănesc între ei.
Nu contează banii mei / Fraţii mei sunt ochii mei.
Că frăţiorul din sânge / Frate pentru frate plânge.
Dar sunt ars la sufleţel / că lipseşte Levier.
Vilifort, care a făcut un imperiu.
Pentru Levier, şeful Europei !
Ne punem frate cu frate / şi dăm lumea la o parte” Citește în continuare →
Dan UNGUREANU – Marginalii la „Apostolatul antisocial” de Alexandru Racu
Cartea lui Alexandru Racu, Apostolatul antisocial, vine în siajul alteia, Boierii minții de Sorin Adam Matei.
Boierii minții
Boierii minții e o carte de sociologie intelectuală. În ea, Sorin Adam Matei arată că doctrina intelectualilor din România de după 1990, care au monopolizat mass-media (articole în presă, posturi de televiziune, edituri, posturi de decizie în instituții culturale importante, conferințe, influență culturală și politică) e profund antidemocratică. Andrei Pleșu, Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu și isonarii lor promovează un elitism opus polifoniei care ar trebui să domine în societatea civilă, distorsionează profund, prin burse și finanțări, cercetarea științifică în domeniul umanist, pe care o îndreaptă spre persoane, ideologii, fundații și think-tankuri conservatoare, și fac totul ca să elimine o adevărată dezbatere publică despre economie și politică. Și că acest grup promovează ideologii (elitism, libertarianism) absolut marginale în Occident, pe care încearcă să le prezinte drept dominante, reprezentînd bunul simț însuși. Citește în continuare →
Dan UNGUREANU – Laicitatea franceză sau sângeroasa istorie a anesteziei
Laicitatea franceză subsumează trei entități diferite :
un concept vechi, din sec. XIX, separarea tranșată între Biserică și stat.
un termen care apare timid în anii 1930, și care devine tot mai frecvent și mai popular, a cărui frecvență se dublează la două decenii.
un model de relație dintre stat și Biserică, care a făcut obiectul a numeroase studii politologice.
Laicitatea franceză, laïcité, e o anestezie. Cetățenii francezi sunt în mare majoritate laici. Puținii care sunt religioși trebuie să-și păstreze religia acasă. Purtarea unor semne religioase (kippa, baticul islamic, cruciulițe la gât) e descurajată. În vremea în care eram bursier român la Paris, o colegă bursieră din România a trebuit să-și facă altă poză de identitate : pe cea din România purta o cruce de lemn, mai mult de podoabă decât ca semn al pietății. (În Rusia, în schimb, toți poartă un lanț cu cruce, pe care rușii îl poartă și la plajă). Citește în continuare →
Dan UNGUREANU – Americanii apocaliptici
irub ana ilippima pihi babka.
Intră în arcă şi închise uşa.
Ghilgameş
O creştinare superficială
Popoarele germanice au fost creştinate tardiv şi cu forţa. Invaziile barbare din Scandinavia au adus o pătură conducătoare germanică în Galia, francii, în Spania, vizigoţii, şi în Italia, longobarzii. Regii germanici din Europa s-au convertit strict din motive practice: populaţia era deja creştină, apăreau posibilităţi de căsătorii – alianţe dinastice – cu Bizanţul creştin. Iar Biserica – episcopii, preoţii, abaţii, călugării – folosea drept birocraţie, era utilă ca administraţie.
În nord, în Scandinavia, creştinarea a fost şi mai tardivă, şi a fost făcută de regi pentru a crea sau a menţine alianţe cu regii germanici din Europa continentală. Ea a fost o creştinare superficială şi strict ceremonială. Olaf al Norvegiei a creştinat ţara distrugând temple păgâne şi idoli, torturând şi ucigând oponenţii păgâni. E evident că o religie impusă prin teroare nu poate cuceri conştiinţele. Trecerea scandinavilor de la invaziile ucigaşe vikinge în Europa de sud la o existenţă paşnică nu se datorează creştinării, ci datorită faptului că toate ţările Europei de apus au sfârşit prin a fi conduse de alţi scandinavi. Citește în continuare →
Dan UNGUREANU – Ortodoxia rusă în secolul XIX
revistavatra.org 