Una dintre cele mai provocatoare apariții din comparatismul actual este, fără îndoială, cartea lui Sandor Hites, Five Economies of World Literature*, recent apărută în colecția de studii literare a prestigioasei Cambridge University Press. Studiul autorului maghiar, cercetător al Academiei de Științe de la Budapesta, promite să facă lumină într-o chestiune care, deși a fost întoarsă pe toate fețele în World Literature Studies din ultimele decenii, a rămas încă puțin lămurită. Pe scurt, cartea se apleacă asupra discursurilor despre literatura mondială din unghiul conotațiilor economice, în condițiile în care aceste conotații au vertebrat cele mai influente studii din ultimele decenii, de la contribuțiile lui Pascale Casanova (care privește literatura lumii ca pe o acumulare de capital simbolic), până la cele ale lui David Damrosch (care punea succesul unei opere pe seama „câștigului” prin traducere), sau Franco Moretti, care reflecta asupra asimetriilor implicite în circulația formelor literare.

Nici autorii sus-menționați, nici valul de exegeze care le-au urmat nu au încercat însă să definească raporturile dintre literatura lumii și teoriile economice propriu-zise. Cartea lui Hites se oprește asupra a cinci procese fundamentale care, i se pare autorului, scapă sau măcar nuanțează raportul dintre capitalism și circulația bunurilor literare. Fie că au avut o viziune idealistă care tinde să minimalizeze condiționările materiale ale circulației literarului (unde transferul dintr-o cultură în alta este condiționat doar de traductibilitatea operei), sau de cea strict deterministă (specifică modelului dezvoltării inegale lansat de Warwick Research Collective), studiile de până acum au ocultat micro-economii ale literarului care nu pot fi asimilate fără rest de modernitatea capitalistă. E vorba de mecanisme de daruri simbolice, pe care se bazează schimburile culturale în epoca lui Goethe și Thomas Carlyle, de economii planificate ale internaționalizării (concept lansat de J. G. Fichte), de protecționismul cultural – în termenii economistului Friedrich List – , sau de teoretizarea proprietății culturale comune, pe urmele Manifestului comunist.

Punctul forte al cărții e de regăsit în faptul că, bazându-se pe o documentare impresionantă ancorată în secolul al XIX-lea, ea vine să răspundă unor dileme ale comparatismului actual. Economia schimburilor centralizate, prin mijlocirea statului, nu e un concept fără acoperire practică, ci un model aflat la baza Republicii Sovietice a Literelor, responsabil pentru schimburile culturale din literaturile est și central europene pe tot parcursul secolului XX – model care, consideră autorul studiului, a intensificat comunicarea inter-periferică: „Limba rusă a funcționat ca mediator doar pentru statele sovietice; în rest, comerțul de carte din interiorul spațiului socialist a oferit țărilor din regiune o libertate remarcabilă de a gestiona schimburi directe (…). Comerțul cultural neîngrădit introdus după 1989 a șters practic aceste conexiuni sau le-a subordonat medierii centrelor occidentale” (p. 106 – toate citatele din limba engleză au fost traduse de autorul cronicii de față). La rândul lui, protecționismul e o strategie care depășește politicile statelor naționaliste, devenind – mai ales în ultimele decenii, când culturile anglofone și limba engleză au devenit factori de omogenizare și de monopol – o modalitate de supraviețuire specifică tuturor culturilor minore. De aici actualitatea cărții, care pare să identifice răspunsuri în trecut pentru probleme presante ale literaturii lumii de azi.

Majoritatea comparatiștilor recenți s-au oprit aproape ritualic asupra originii sintagmei de literatură mondială, dedicând comentarii extinse contribuțiilor fondatoare ale lui Goethe din dialogurile cu Johann Peter Eckerman ale sau ale lui Marx și Engels din Manifestul comunist. Puțini au reușit însă să contextualizeze această sintagmă, prin incursiuni deopotrivă în teorii economic-culturale ale secolelor XVIII-XIX și prin situarea acelor afirmații în economia mai largă a gândirii autorilor. Astfel, semnalând fascinația lui Goethe pentru târguri și pentru bazar, Hites consideră că la baza concepției scriitorului asupra literaturii lumii nu stau schimburile abstracte specific capitaliste, ci negocierile individuale ale bunurilor simbolice. Nu întâmplător, atrage atenția cercetătorul maghiar, în calitatea lui de membru al Consiliului din Weimar responsabil cu politicile monetare Goethe respinge unificarea sistemului în favoarea păstrării monedelor regionale ca instrument de negociere prin respectarea specificității bunurilor: „Pentru Goethe, literatura universală nu reprezenta o monedă universală, așa cum era pentru Fichte, ci mai degrabă un oficiu de compensare pentru multitudinea de monede diferite care intrau în circulație internațională. Hibriditatea sistemelor monetare era, la acel moment, un fenomen global, însă, dacă exista o «particularitate națională» germană în termeni monetari, aceasta consta tocmai în diversitatea instrumentelor monetare (…). Tocmai prin această spectaculoasă variabilitate internă din interiorul unei unități ipotetice sistemul monetar german putea furniza o alegorie pentru unitatea prin fragmentarism a literaturii universale” (p. 37). Nici economia darurilor simbolice, care guvernează relațiile dintre Goethe și Thomas Carlyle sau chiar dintre Goethe și adoratori din spații (semi)periferice, precum Ferenc Toldy, întemeietorul istoriei literare maghiare, nu e o economie a bunurilor universale, ci mai degrabă un schimb de forțe inegale, demonstrează Hites. Excelent e explicată și poziționarea paradoxală a lui Marx față de noțiunea de literatură mondială: deși apariția ei e rezultatul extinderii modului de producție burghez, schimbul bunurilor simbolice e conotat totuși pozitiv pe de o parte pentru că el marchează depășirea autarhiei naționaliste și pe de altă parte pentru că permite internaționalizarea mesajului socialist, contribuind astfel la erodarea modului însuși de producție. „Manifestul comunist, notează Hites, susținea emergența literaturii lumii în același sens dialectic în care Marx susținea libertatea comerțului (ca forță care își poartă în sine propria distrugere), cosmopolitismul burghez (ca premisă pentru nașterea internaționalismului proletar) sau colonialismul, prin efectul lui de dizolvare a structurilor sociale atavice din spațiul non-european” (p. 160).

Nu e mai puțin adevărat însă că volumul e atât de provocator sub aspectul discutării coté-ului economic inerent în noțiuni legate de circulația literaturii mondiale, încât poate că ar fi fost de luat în calcul și alte mecanisme cel puțin la fel de relevante ca cele de mai sus. Unul invocabil foarte repede – și care nu provine din teoretizări „de la centru” (majoritatea conceptelor analizate sunt lansate în culture consacrate deja în secolul XIX) – este cel de „datorie externă”, pus în circulație de criticul Roberto Schwarz în 1992 – v. eseul The Importing of the Novel to Brazil and Its Contradictions in the Work of Alencar – pornind de la raporturile prozei braziliene cu cea europeană. Mecanismul e generalizabil și la alte culturi minore, inclusiv cea română. Încă din Imagini și cărți din Franța, îndrăzneața carte din 1922, B. Fundoianu se întreba cu ce contribuie literatura română la achitarea „datoriei externe” către Franța, în condițiile în care o altă colonie a sistemului literar francez (cum i se părea că ar fi Elveția) furnizase deja Franței o revoluție culturală prin scrierile lui Rousseau.

În fine, o continuare a studiului ar putea viza și discutarea acestor mecanisme de schimb literar nu luând drept unitate de analiză primară opera literară, așa cum o face deocamdată cercetarea lui Hites, sau „produsul cultural în sine” (cartea), ci unitățile ei mai mari sau mai mici, precum „tehnicile literare”, „formele”, „curentele”, „temele”. Dacă imaginăm circulația literaturii nu doar ca pe un schimb de opere în sensul de produse concrete, ci de idei, pattern-uri sau stiluri, s-ar putea ca, fără a contrazice neapărat imaginea de ansamblu conturată în 5 Economies of World Literature, această economie generală a literarului să releve și alte legități decât cele ilustrate aici. Oricum, cartea cercetătorului maghiar trebuie privită ca un eveniment care redeschide dezbaterea în câmpul World Literature Studies într-un moment de relativă stagnare conceptuală.

___________________

* Sandor Hites, Five Economies of World Literature, Cambridge University Press, 2025, 281 p.

[Vatra, nr. 5-6/2026, pp. 34-35]