Sursa: Almanah Știință și tehnică, 1970

Argument

Dezvoltările recente în materie de Inteligență artificială au reaprins o dezbatere despre impactul social al tehnologiei – dezbatere care reizbucnește, de fapt, sub termeni și cu temeri variabile, destul de recurent cel puțin de o sută de ani încoace. Vestește oare inteligența artificială – și tehnologia actuală în general – șansa emancipării omului de trudă și rutină, așa cum prevestea, în fond, și automatizarea din secolul trecut; sau, dimpotrivă, ea reprezintă încă un instrument, mai rafinat ca toate cele precedente, pentru adâncirea inegalităților existente, pentru intensificarea precarizării și vulnerabilizării lucrătorilor, și pentru consolidarea puterii complexului politic-militar-tehnologic, ale cărui ideologie reacționară și predispoziție represivă sunt tot mai explicite, dezinhibate astăzi? Există un uz emancipator al tehnologiei moderne, precum și o întrebuințare represivă a acestei tehnologii, care în ea însăși ar fi așadar neutră din punct de vedere socio-politic, sau dimpotrivă există o tendință emancipatoare sau represivă spontană, o ideologie politică inerentă acestei tehnologii? Și în ce fel trebuie corelate proiectele și investițiile masive în IA de astăzi, precum și fondurile de vulture & platform capital care le stau în spate, cu celelalte crize, nu mai puțin „tehnologice”, ale lumii actuale: criza sau tranziția energetică, criza încălzirii globale, criza ordinii internaționale?

Textele de mai jos încearcă să răspundă la aceste întrebări, deschizând totodată perspective mai puțin explorate: de la semnificațiile socio-politice și economice ale proiectelor de inteligență artificială și ale lumii digitale în general, la subtilitățile teologice și valențele psihanalitice ale acestor tehnologii; de la impactul noilor tehnologii în cinematografie și media, la IA ca avatar al acelei „clase universale” a funcționărimii și birocrației; de la transformările din economie aduse de noile tehnologii, la suprastructura acesteia, cu „iluminismul întunecat” al capitalismului de platformă dar și acceleraționismul și eco-modernismul criticilor săi de stânga.

Alex Cistelecan

Cuprins:

Irina Dumitru – Tehnologii care sunt și tehnologii care nu sunt

Alex Evanghelidis – De ce nu există un microprocesor românesc?

Dan Nădășan – Domnia Inteligenței Artificiale: Aparență, Inconștient, Neo-Reacțiune

Elena Trifan – Cronic online. Despre inevitabilitatea unei subiectivități digitale

Ioan Coroamă – Organologie negativă sau cibernetică socialistă? AI ca pharmakon al reacțiunii și al emancipării

Andrei Gudu – Algoritmii reacțiunii

Ciprian Bogdan – De la fascism la tehnofascism: o scurtă incursiune în ridicolul ideologic

Iulia Militaru – Marea fabrică a risipei între revoluția industrială și cea tehnologică. Eseu prospectiv

Alex. Cistelecan – „Revoluția științifică-tehnică” – elevația spirituală (și decăderea materială aferentă) a socialismului de stat

Diana Bulzan – Telescop și cinema: media ca intermediere între subiect și obiect

Claudiu Gaiu – Tehno-teologia Memoriei

Octav Ojog – Rugul sau Jugul

Ada Gustă – Ortodoxia nucleară vs. industria nucleară

Diana Miheș – Chatbotul de la ghișeu. O gâlceavă a birocrației contemporane

Dan Ungureanu – Tehnologii ale emancipării. Tehnologii ale reacțiunii

Alin Răuțoiu – Fără tranziție energetică, fără transformare socială

[Vatra, nr. 5-6/2026, pp. 45-105]