Categorie / Poezie

de VATRA

Poeme de Nicolae Silade, Miruna Mureșanu, Ionuț N. Manea, Decebal N. Todăriță și Cătălina Hașotti

Nicolae Silade

ninsoarea cea mare de pe muntele mic

ninge ca într-o simfonie de mozart ca într-un tablou de da vinci picasso matisse ninge ca într-un poem de silade în timp ce te privesc ca pe o minune căreia îi sunt martor în timp ce beau un vin frizante secco bianco și fumez havana da și vă vorbesc despre ninsoare pentru că-mi plac zăpezile zăpezile din copilărie zăpezile de pe kilimanjaro zăpezile de la stâna de vale

și mă bucur ca un copil pentru că trebuie să fii un copil ca să poți intra în împărăția cerurilor acum când se întorc zăpezile de altădată acum când se întorc clepsidrele când se albește veșnicia ninge ninge ca în fotografia făcută în cimitirul catolic acum treizeci de ani când aveam treizeci de ani și spuneam că morții sunt ca fulgii de zăpadă care se topesc în palmă și spuneam

Citește în continuare →
de VATRA

Kocsis Francisko – Poeme

Nu te cerți

nu te cerți cu frigul care te răzbește pe dinăuntru,

nu te cerți cu arșița cu mii și mii de lipitori

care sug prin toți porii apa sărată a trupului tău,

nu te cerți cu vântul nici când adie,

nici când se face furtună ori uragan devastator,

nu te cerți cu umbra căzută de sus, de la nor

ori de la șoimul care se rotește alene,

Citește în continuare →
de VATRA

Liviu Antonesei – Șapte poeme memoriale

My Memory Stick 1

sărutul pe care spatele meu, poreclit de tine frumos,

îl primea înainte de culcare mă arunca într-un somn

atît de adînc și de pașnic – numai extazul poate fi deasupra…

memoria este marele nostru dar, poate păstra totul

chiar dacă o face cu aleasă parcimonie, ceea ce se uită

e adesea mai important decît ceea ce rămîne în engrame…

Citește în continuare →
de VATRA

Ioan Moldovan – Poeme

Mă trezesc brusc și

-mi amintesc cuvinte

Toate sunt noi și răspândesc un frig verbal

dar Mama e tot mai aproape,

întinde rufele spălate afară în iarnă,

răsuflarea ei obosită o ține-n picioare în fața mea,

aștept să-mi ceară să-i întind din ligheanul albastru încă

o bluză,

să o prindă cu cleme de sârmă lucioasă.

Ferestrele se închid.

*

Citește în continuare →
de VATRA

Raffaele Carrieri – Poeme

Profil biografic

Raffaele Carrieri s-a născut la Taranto, în Calabria, la 17 februarie 1905, cu șapte ani mai tânăr decât Montale, cu patru decât Salvatore Quasimodo și cu șase ani mai vârstnic decât Atilio Bertolucci. Datele în aparență insignifiante nu explică încadrarea sa printre post-montalieni și, eventual, post-ungarettieni, într-un cuvânt sustragerea din mișcarea ermetismului ce-a generat și întreținut una dintre cele mai importante și reputate perioadei ale poeziei italiene moderne. Unica explicație trebuie verificată, în opinia mea, în singularitatea personalității sale, pornind de la parcursul biografic, cu un gust quasi-maladiv al aventurii, trecând prin lunga și fructuoasa convivență cu arta (cea a avangardei și, în special, pariziene, pe care o frecventează în anii douăzeci ai veacului trecut, printre corifeii acesteia, Picasso, Modigliani ori Rousseau care-i devine și prieteni apropiat) și sfârșind cu travaliul poetic și acesta inclasificabil.

Citește în continuare →