Parada debutanților – proza (I)

Argument

Dosarul tematic intitulat Parada debutanților – proza este inițiat cu scopul de a facilita o analiză relevantă atât în sens sincronic, cât și diacronic a rolului pe care îl au debuturile în dinamica literaturii contemporane. În mod firesc, el vine în completarea dosarului concentrat anterior asupra debuturilor poetice. În acest sens, sunt puse împreună un număr consistent de texte care aparțin unor prozatori relevanți care au debutat prin volum propriu în ultimii 10 ani, astfel încât demersul nostru să poată facilita analiza prozei și, prin extensie, a creației literare românești din intervalul precizat. Perspectiva nu este una interesată de configurări generaționiste, devreme ce debutanții au vârste, experiențe sociale și culturale, formații profesionale și ancorări ideologice foarte diferite, acestor factori adăugându-li-se o mare diversitate a politicilor și a raportărilor estetice ale editurilor, ci de evidențierea modului în care debutanții și entitățile literare care îi sprijină sau îi stimulează contribuie la dezvoltarea creației literare actuale. Cu mijloacele austere specifice unei publicații de cultură, ancheta indică, după cum se va vedea, centre de iradiere literară și caracteristici ale contextului în care se formează scriitorii.

Citește în continuare →

Andrei Pleşu – 75. Evocări, interpretări, portrete

Argument

În acest an, criticul şi istoricul de artă, eseistul, filosoful, profesorul universitar Andrei Pleşu, una dintre cele mai importante personalităţi ale culturii româneşti, împlineşte 75 de ani. Cărţile sale sunt mărturia unui parcurs exemplar, de la teoria şi istoria artei, la etică sau teologie. Reflecția asupra artei plastice (Călătorie în lumea formelor, Pitoresc și melancolie, Ochiul și lucrurile), reflecţia etică (Minima moralia), examinarea temelor esenţiale ale religiei (Parabolele lui Iisus, Despre îngeri), interpretarea convulsiilor unei societăţi neaşezate (Chipuri şi măști ale tranziției, Comedii la porțile Orientului) rezumă unitatea în diversitate a unei conştiinţe în mod fundamental interogative şi dubitative. Există un farmec indiscernabil al omului şi al scrierilor sale. Un farmec provenit din mobilitate şi disponibilitate, din amenitate şi vocaţie a dialogului, din subtila carismă a prezenţei purtătoare de sens şi de bunătate şi din disciplina rafinată a unei inteligenţe empatice. Esenţială pentru destinul lui Andrei Pleşu este vocaţia fondatoare, concretizată în înfiinţarea institutului de studii avansate „New Europe College”, remarcabilă instituţie de educaţie şi de cultură autentică şi a revistei „Dilema veche”, una dintre publicaţiile noastre de anvergură şi prestigiu. Andrei Pleşu a fost ministru al Culturii şi ministru al Afacerilor Externe. A primit premii şi distincţii importante. Este Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi româneşti şi străine, dovezi certe de recunoaştere, este deopotrivă grav şi ludic, este empatic, relaxat, bine dispus în arhitectura unei lumi complicate. Într-un autoportret sumar regăsim toate aceste contraste din care e făurită alchimia unui destin singular: „Citesc cu plăcere, îmi plac ideile și îl caut pe Dumnezeu. Dar îmi plac și cîrnații de Pleșcoi, bufoneriile crude, brînzeturile răscoapte, cheful, hetaira, romanța. Sunt, hélas, lacom, echivoc, ușor de atras spre lejerități de tot soiul… Asta e, vreau-nu-vreau, «rețeta» mea existențială, tensiunea primejdioasă a destinului meu. (…) Cine – atribuindu-mi perfecțiuni geometrice – e dezamăgit să-mi vadă ridurile, și-a creat un interlocutor fals și nu am de gînd să încurajez o asemenea anomalie”.

Citește în continuare →