Ion MUREŞAN – Structura gunoiului

ion muresan

Azi am dus la gunoi două tastaturi de computer. Fiica mea mi le-a livrat la pungă. O pungă albastră. Am mai dus eu la gunoi tot felul de lucruri: ţevi de calorifer cu calorifer cu tot, geamurile vechi ale casei, radiouri, casetofoane. Dar, azi, am tăiat cu foarfeca de-a lungul punga albastră, ca să i se vadă conţinutul şi am coborât pe scări, foarte mândru. Am coborât cu tastaturile „la vedere”. De obicei, vecinii apar în calea ta în momentele cele mai nepotrivite. Şi fac observaţii de genul: „Ce mai face doamna?”, „Sunteţi un om harnic!”, „Sunteţi, după cum se vede, un stâlp de bază al Asociaţiei noastre de locatari!” etc. Azi, când eram mândru că s-a schimbat structura, ca atare şi compoziţia gunoiului, nici un vecin nu mi-a ieşit înainte. Citește în continuare →

Ion MUREȘAN – Animale politice de primăvară. Căpuşa

ion muresan

Nu o să putem evita primăvara. E părerea mea. Cine crede că deșteptarea naturii la viață înseamnă doar ghiocei, viorele, toporași, anglicei, cicibote, lăcrimioare, brândușe, păpădii, clocotici (c…le popii), sugel (p…da țigăncii), urzicuțe, se înșeală. Căci din mici galerii subpământene, de sub scoarța copacilor, din crăpăturile zidurilor, din pivnițele și podurile caselor, din stupi, de sub stratul gros de frunze moarte, de sub grămezi de lemne, de sub jirezile de paie și fân, din scorburi, de sub pietre, din nisip se activază, cum s-o numesc, ”divizia auto-purtată” a primăverii: furnici, muște, albine, viespi, fluturi, cărăbuși, melcișori, cârtițe, mămăruțe, croitorași, bondari, paianjeni, molii… Fiecare floare și fiecare insectă și animăluț ar binemerita atenția noastră, măcar câteva cuvinte, măcar o mică descriere. Dar cine știe, poate vom avea parte de o primăvară lungă. Citește în continuare →

De ce ne sunt simpatici nebunii oraşului?

Alexandru VLAD

alexandruvlad2

Adică de ce avem simpatie pentru unii nebuni, cei la vedere, cei care bântuie prin oraş şi se întâmplă să dăm nas în nas cu ei în lumina zilei, pe stradă. Cei pe care-i întâlnim în locuri publice, care se amestecă între oameni şi chiar de-a dreptul se afişează. Uneori, dacă se întâmplă cumva să nu-i observi de la bun început, ţin să-şi facă remarcată prezenţa, să ne surprindă o clipă, apoi îşi văd iar de treaba lor, adică se îndreaptă spre altcineva şi aplică aceeaşi tehnică. Parcă se joacă. Citește în continuare →

Ţara cu un singur scriitor

 

ALEXANDRU VLAD

alexandruvlad2

 

            Se spune mereu despre scriitori că ar fi o specie dificilă, că ar avea defecte pe care măcar de le-ar folosi ca să conceapă personaje negative, dar fac mai degrabă uz de acestea în conflictele dintre ei. Conflictele pot avea un caracter plural, adică orice organizaţie de breaslă se împarte curând în două sau trei partide, fiecare visând să aibă alt statut şi alţi lideri, sau iau forma unor rivalităţi nominale care pot să se întindă pe întreaga viaţă. Că ei sunt ei înşişi abia la masa de scris, sau când călătoresc.

Citește în continuare →