Ioana Diaconescu

Ofelia-o recompunere
Ghețuri
Înghit apele cu pești cu tot
Cei care mai vin
Înghețați și ei
Gata de un mormânt
Al ploii
Citește în continuare →Ioana Diaconescu

Ofelia-o recompunere
Ghețuri
Înghit apele cu pești cu tot
Cei care mai vin
Înghețați și ei
Gata de un mormânt
Al ploii
Citește în continuare →2020
Robert BĂLAN

Foto: Petre Fall
Debut absolut: Like me! (40 de statusuri depresive), Editura Fractalia, 2020.
***
1)
Când am primit invitația asta, am fost luat prin surprindere. Nu mă consider scriitor, deși am publicat pe ici pe colo. Dar pentru mine scrisul a fost mai degrabă ceva practic. (Desigur, mă și alint puțin, dar nu am o ideea foarte clară cum am ajuns să fiu și scriitor.) Am lucrat mult timp ca jurnalist cultural. Am ajuns să fac dramatizări sau să scriu texte pentru propriile spectacole, dar rar a existat munca aia de gândire și răzgândire de unul singur în fața unei pagini goale. S-a întâmplat că am trăit printre persoane din zona literar – artistică. Și nu sunt născut într-o familie de artiști. N-am fost la cenacluri, n-am fost la cursuri de literatură. Nu fac parte din vreo „gașcă” artistică. În schimb, și datorită muncii de jurnalist cultural, am fost mai tot timpul la curent cu ce e nou în zonă. Am citit. Nu cât a trebuit. Din liceu am renunțat la ideea de a deveni scriitor. Probabil că rămăsese totuși acolo undeva inscripționată ideea. Am trăit tot timpul în această zonă artistică: job-uri, familie, prieteni. Așa că la un moment dat când am strâns niște texte, mi s-a părut normal să vreau să le public. Dar îmi trebuia mai întâi un concept și de cineva interesat să le… Le-am găsit pe amândouă. Și iarăși a fost un fel de demers aproape practic: mi-am luat și eu țeapa clasică cu scrisul care poate fi un fel de autoterapie. N-a folosit la nimic din punctul ăsta de vedere. Mai ales când totul a devenit concret: text, editură, produs în librărie.
Citește în continuare →
Ștefan Melancu
Fantasíe
În margini de vară timpul de ieri rozând în nori suri
cu păsări mari înghițindu-le urmele și subțiind
chipuri (acum de aer acum de ape). Se aude departele și se îngustează
aproapele din vieți cândva însoțindu-ți calea – cuvintele le suflă
în oase și apoi torc clipele
Citește în continuare →
Frumusețe cafea
I.
Îmi spui să-ți scriu ce mai fac cum se adună zilele
după ce anii s-au scăzut dintr-un depozit
unde paznicul nu lasă pe nimeni să pătrundă
o misiune care umflă de rîs broaștele pe lîngă zid
în așteptarea ploii: un copil cu stropitoare coif și
o elice de unde porni vîntul ce doborî Troia.
Citește în continuare →