Cercul poeților dispăruți, reloaded
În anii în care producția de grâu este mare, poezia se află în regres.
În anii în care producția de pește smuls din Ocean este fabuloasă,
poezia se hrănește cu propriile metafore până dispare
în ea însăși. E un act de cruzime, firește. Dar cui îi pasă?
Citește în continuare →
Deschizînd ochii asupra rafturilor de cărți
îmi dau speriat seama
că mi-ar trebui mai multe vieți
să le citesc pe toate –
Citește în continuare →
LUT
Am un bulgăre de lut viu în genunchi
Și firișoare de țărână în degetele mâinii
O pasăre îmi ciugulește semințe din lutul umed de pe frunte
Parcă scos acum dintr-o groapă
Săpată în curtea casei mele căci altfel
Nu se explică tremurul acesta al întregului trup
Zguduit ca de-un cutremur
Ori parcă venindu-mi rău într-o excursie în munți un rău total
Citește în continuare →
*** mi-e pielea de celofan
mi-e pielea de celofan de proastă calitate
nimic nu mai ajunge la inimă din seara străveche
un ger getic din față, din spate
mă ține la graniță
spre hazul vameșilor ce-și dau din coate
ascultând cum m-apuc să dau detalii
ca nebunii lăsați de capul lor
Nimic-nimic nu reiese
Niciodată nimic n-am vrut să spun ceva
Citește în continuare →
Încă o prietenie a dat greș:
pe prag cresc mii de tufe de măceș
mai înalte decât zidul Berlinului
mai viclene decât gura de tun
umblu prin casa mea cum aș umbla prin piață
nu după frânghie și săpun
ci după lumina de dincolo care poate-poate mă-nvață
cum să văd în trădare și ceva bun
Citește în continuare →
Snowdrifts (Versetele maidaneze)
Motto: „Este adevărat că doar neliniștea merge împotriva timpului…” (V. Holan)
cînd s-a trezit se afla într-un bar părăsit
asta i-a dat de bănuit că acolo e capătul lumii
sau că oricum el nu poate fi departe
totul era alcătuit din pînzeturi și împletituri din paie – scaune mese pereți cercevele grinzi podele
„îngrozitor, m-am băgat în burta unui animal împăiat!” și-a spus
închipuindu-și flăcările ce ar mistui totul în cîteva clipe
„dacă m-aș găsi înăuntrul unei țigări, ar fi cam același lucru,
poate doar mirosul ar face diferența!”
Citește în continuare →
Lentila de cristal
Dacă privești lumea printr-o lentilă de cristal
Totul devine atât de limpede
Toate își văd de viața lor ca înainte
Unul dintre cei ce ne hotărăsc destinele se apropie
Așa de mult
Că-i văd pe față un certificat de la psihiatrie
Citește în continuare →
O zi ca plumbul.
Grea.
Fără mesaje.
Vor mai fi astfel de zile.
Opace.
Prinde-mă.
Căderile au devenit un exerciţiu favorit.
Cine te ţine de mînă primeşte semnale clare.
Citește în continuare →A. T. Branca
Poeme
umbrele grotei
dimineață când am împlântat adânc cazmaua lângă inima viței
ți-ai acoperit gura cu mâna să nu țipi de durere, mamă-pământ?
seara când am privit lung oceanul revărsat de stele
ți-ai șters ochii de sare cu palmele găurite, tată-cer?
peste zi, risipit în treburi precum cenușa în vânt
n-am avut răgaz să-mi înnod tăcerile de rămas bun
mamă, tată, fiul meu, fiica mea, iubita mea!
Citește în continuare →
Antologie de poezie
*
Liliana ARMAȘU
Pe contrasens
Râd de parcă aş fi
cel mai fericit dintre oameni.
Şi aproape că aşa este.
Nu am nimic
ce pierde.
Nu călătoresc
să regret plecările sau revenirile.
Citește în continuare →
revistavatra.org 