Artaud la Norogachic
A găsit stânci scrijelite cu semnele
dinaintea științei și a savanților, cactuși, cursuri
repezi de apă ascunzându-se de cel ce nu
le cunoaște albia și formele schimbătoare,
peisajul arid, permanența nemaculată de tehnică
a magiei,
Citește în continuare →
Am coborât de pe biblioteci, cu gesturi de ritual,
cele trei lămpi vechi cu petrol rămase de la mama,
două de masă și una de tavan, cu abajur rotund de tablă,
le-am scos rând pe rând sticlele fragile și am început
să le curăț de praf cu migala învățată de la ea, cu aceeași
cârpă moale de in scămoșat cu care o făcea acasă;
Citește în continuare →
Adrian Grauenfels
Eclipsă
Soarele de iarnă spune – pregătiți-vă
Aurora arctică spune luptă.
Această lume este plată
chiar dacă capul îmi
spune rotund. Dovezi? Eclipsa
fenomenul brusc, cu vârcolaci și Pegasus
pe cer, nimic nou
Citește în continuare →
monah ca lumea
într-un plan îndepărtat munca mortului la fosta sa viață
pare că a’ncetat.
cred că fiecare avea să-mi reproșeze ceva înainte de a pleca.
cât despre femeia iubitoare a mea, gura plină
de reproșuri o’mbujora.
apoi s-au închis porțile și cineva
a rămas pe dinafară –
m-aș duce să-i aduc o lumină dar acolo lumina
aceasta e apă chioară.
Citește în continuare →
Așa cum de pe hârtiile cu poeme
uitate pe bancă în ploaie,
cerneala se scurge ca și cum
n-ar fi semnificat nimic niciodată
și picură cum ar picura niște zoaie
de pe o pânză spălată,
nu-mi mai amintesc:
cum și de ce sufeream
oare?
Citește în continuare →
Livia Lucan-Arjoca
Poeme
***
Probabil că miliarde ca mine
Își dau zilnic startul
și au devenit atleți veritabili
înotând
pe culoare paralele
în propria lor singurătate
Citește în continuare →
În amintirea tatălui meu
Dies irae
Nu l-am auzit niciodată pe tatăl meu cântând.
Abia am deslușit vocea Îngerului când i-a spus:
„Nu vei mai avea niciodată voce!”.
Citește în continuare →
Dacă ne-ar durea, dacă ne-ar durea tare trupul
de fiecare dată când cineva ar fi
înjunghiat, mutilat, împușcat
lângă noi – sau pe continente îndepărtate
Citește în continuare →A. T. Branca
confidenta
nu încă, spui. nu încă, te îngână ipocrită
apoi se pierde
o pată întunecată în albul amiezii
nu știi când, nu știi cum ți-a devenit confidentă,
dar i-ai destăinuit deja toate codurile
și-a făcut diademă din genele tale
Citește în continuare →
S-a născut la Satu Mare la 17 iulie 1959 – poet, eseist, traducător, dramaturg, redactor.
Și-a dat bacalaureatul în orașul natal la Liceul Kölcsey Ferenc. A terminat Facultatea de Litere a Universității din Cluj, secția maghiară-franceză, în 1984 (în timpul studenției a fost redactor la revista Echinox). Între 1984 și 1999 a trăit la Cristuru Secuiesc – a predat la școli din Avrămești, Șimonești și Liceul Orbán Balázs din Cristuru Secuiesc. Din 1990 a fost redactorul secției de poezie a revistei Látó din Târgu-Mureș. Între 1991 și 2000 a fost profesor de dramaturgie la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș. Între 1996-2000 a fost secretarul Filialei Târgu-Mureș a Uniunii Scriitorilor din România. Între 1997-1998 a fost directorul artistic al Teatrului Național din Târgu-Mureș, conducător al companiei Tompa Miklós. Între 2006-2007 a fost redactor-șef adjunct al revistei Látó. Din ianuarie 2008 până în iunie 2019 a fost redactor-șef al revistei Látó. A debutat în 1977, Scrie și eseuri și studii literare. Traduce din poezia română și franceză. Poeziile sale au fost traduse în mai multe limbi. A debutat cu volumul Tengerész Henrik intelmei (Povețele marinarului Henrik), 1983, după care a publicat numeroase volume de poezie și eseu. Este laureat al prestigioaselor premii József Attila (1996) și Kossuth (2010).
Citește în continuare →
revistavatra.org 