Romulus Bucur – Poeme

recunoaște

măăăi                 hai recunoaște că ești mort

și cînd mă culcam cu tine        în sens literal

firește

adică dormeam cu tine sub plapumă

nu erai altfel      o carte niște semne

negre pe niște pagini albe        în cel mai bun

caz o fantomă ce se ridica de-o șchioapă

Citește în continuare →

Dan Culcer – Poeme

Complainte (contra variantă)

Prieteni triști și depărtați — adeseori

Văd cum strâmbați boțite fețe-n mână

Cum tresăriți sperjuri și temători

Erori a unei lumi ce pare prea bătrână.

Când botul vi-l lovesc cu pumnul flasc

Slugoii marilor, pe galantare,

Scuze borâți și sânge pe masa de damasc

Lașe priviri ascundeți în sticla cu licoare.

Citește în continuare →

Augustin Ioan – Poeme

 

Light within

(Conferință SPOTS, Etna, CA; mai 2018)

Acelorași le spusesem deja totul de data trecută.

Fostul primar de acum e primarul de atunci.

Preotul de acum este preotul de atunci – colilie.

De la mănăstire au venit călugării ceată. Potcapuri și rase

cât jumătate de sală. Surâd respectuos la ironiile mele,

privind de dincolo: bietul, iar a venit să ne spună cum e…

Citește în continuare →

Liviu Antonesei – Cinci povești filosofice cretane din AD 2019

 

Orice bărbat…

 

Dacă este cu adevărat sincer, dacă poate fi sincer,

orice bărbat va recunoaște că preferă destinul

încrucișat de Apollo și Dyonisos, rătăcind prin

codri, taverne și vii înălțîndu-se spre cer, din strugurii cărora

nimfe dezgolite vor stoarce vinul cu picioare desculțe,

vor prefera acest destin celui al unui crucificat din deșertul

chinuit mii de ani de soarele dogoritor, de cealaltă parte

a mării noastre fără odihnă și fără de moarte…

Dar de bună seamă, și dintre vii, dintre livezile

de smochini și măslini, dintre pîlcurile de chiparoși.

își pot înălța steagurile cu franjuri culorile negre

ale masochismului, ale urii de sine – oricît de ușor

e un destin eroic, un bărbat nu va fi în stare să îl evite!

23 August 2019, Herssonissos Village

Citește în continuare →