Sări la conţinut
nimeni. nimic
nimic nu-i chiar pur
şi nimic nu e simplu.
nimic precum cerul
cînd îşi umple
cu albastru misterul.
nimeni nu-i nimeni.
eşti doar un altul.
cum noaptea-i adîncul
cum steaua înaltul.
Citește în continuare →
Teodor BORZ
Mă uit la cărţi
Mă uit la cărţi –
rănile mele cicatrizate.
Poate ele le-au provocat,
poate ele le-au cicatrizat.
Poate trebuia să fiu rănit
pentru relele pe care le-am făcut
şi trebuia să fiu vindecat
pentru binele pe care l-am dorit.
Mă uit la cărţi,
la biblioteca-nvechită
din care prietenii
mă strigă toţi.
Şi-atunci aprind o lumânare.
Nu ştiu
de-i pentru vii ori pentru morţi.
Nicolae POPA
Mitrofan, plângăciosul
La Porţile Oraşului
Plângăciosule, nu mai vărsa lacrimi de proastă calitate.
Când te învăluie plânsul, când te sufocă lacrimile,
ridică-ţi fruntea şi îndreaptă-te spre Porţile Oraşului.
Treci pe lângă Biserica din Lemn,
pășește direct în direcția lacului,
scufundă-te şi plângi mai departe.
Nu-ţi face griji, nimeni nu va vedea
nicio lacrimă pe faţa ta. Toţi vor vedea
doar suprafaţa apei şi chipul Bunului Dumnezeu
oglindit în ea, mai zâmbitor ca niciodată.
Of, Mitrofane, Mitrofane, ia aminte:
Dumnezeu a făcut să fie pe pământ
mai multă apă, totuşi, decât lacrimi,
că de-ar fi procedat invers,
tu ai fi fost demult un înecat
adus de valuri la Porţile Oraşului
împreună cu ultimele scânduri ale Bisericii din Lemn.
Citește în continuare →
