Sări la conţinut
Călare pe cămilă
Nu te mai văzusem nicicând
dar te-am recunoscut
așa cum dintr-o mulțime de limbi vorbite
recunoști, tresărind, cuvintele limbii tale
căci dorul de care mi-era dor
era la tine și se vedea de departe
cum fluturăaprins
Teodor BORZ
Mă uit la cărţi
Mă uit la cărţi –
rănile mele cicatrizate.
Poate ele le-au provocat,
poate ele le-au cicatrizat.
Poate trebuia să fiu rănit
pentru relele pe care le-am făcut
şi trebuia să fiu vindecat
pentru binele pe care l-am dorit.
Mă uit la cărţi,
la biblioteca-nvechită
din care prietenii
mă strigă toţi.
Şi-atunci aprind o lumânare.
Nu ştiu
de-i pentru vii ori pentru morţi.
