Așa cum de pe hârtiile cu poeme
uitate pe bancă în ploaie,
cerneala se scurge ca și cum
n-ar fi semnificat nimic niciodată
și picură cum ar picura niște zoaie
de pe o pânză spălată,
nu-mi mai amintesc:
cum și de ce sufeream
oare?
Citește în continuare →
Dacă ne-ar durea, dacă ne-ar durea tare trupul
de fiecare dată când cineva ar fi
înjunghiat, mutilat, împușcat
lângă noi – sau pe continente îndepărtate
Citește în continuare →
La unele ieșiri în aerul serii
cred că mi s-a dat Cheia
la altele că mi s-a dat o cheie
să mă plimb haihui prin ospiciu.
Citește în continuare →
să fii și mort nefrecventabil
cancelat de bacterii și viermișori
cu o cunoaștere aproximativă a celor
zece porunci
să se primească-n copârșeu
amenințări cu bombă
Citește în continuare →
Limba pe care o înveți din pruncie nu o mai uiți,
Așa cum nu uiți prima iubire și primul eșec. Lapte
Și miere e limba părinților, ulei binemirositor pare
Limba cronicarilor, o străfulgerare limba poeților.
Citește în continuare →
Deschizînd ochii asupra rafturilor de cărți
îmi dau speriat seama
că mi-ar trebui mai multe vieți
să le citesc pe toate –
Citește în continuare →
Încă o prietenie a dat greș:
pe prag cresc mii de tufe de măceș
mai înalte decât zidul Berlinului
mai viclene decât gura de tun
umblu prin casa mea cum aș umbla prin piață
nu după frânghie și săpun
ci după lumina de dincolo care poate-poate mă-nvață
cum să văd în trădare și ceva bun
Citește în continuare →
O zi ca plumbul.
Grea.
Fără mesaje.
Vor mai fi astfel de zile.
Opace.
Prinde-mă.
Căderile au devenit un exerciţiu favorit.
Cine te ţine de mînă primeşte semnale clare.
Citește în continuare →
Dacă ai fost atins cândva
de o mireasmă stranie care ți-a exaltat toate simțurile
sau un fulger minuscul s-a descărcat în mijlocul pieptului
și ți-a ridicat mintea într-un vârtej până la astre
Citește în continuare →
Ion Pop
Despre ceapă
Nu pot să mă prefac a nu şti
că un mare poet latino-american
a închinat cândva o odă cepei,
Mulţi vor spune totuşi
că e o legumă inestetică şi vulgară, –
un poem despre ea
ar împuţi , nu-i aşa,
o mare parte din lirica românească.
Însă eu, de la o vreme
mă mulţumesc cu puţin.
Citește în continuare →
revistavatra.org 