
Deschizînd ochii asupra rafturilor de cărți
îmi dau speriat seama
că mi-ar trebui mai multe vieți
să le citesc pe toate –
Citește în continuare →
Deschizînd ochii asupra rafturilor de cărți
îmi dau speriat seama
că mi-ar trebui mai multe vieți
să le citesc pe toate –
Citește în continuare →
Încă o prietenie a dat greș:
pe prag cresc mii de tufe de măceș
mai înalte decât zidul Berlinului
mai viclene decât gura de tun
umblu prin casa mea cum aș umbla prin piață
nu după frânghie și săpun
ci după lumina de dincolo care poate-poate mă-nvață
cum să văd în trădare și ceva bun
Citește în continuare →
O zi ca plumbul.
Grea.
Fără mesaje.
Vor mai fi astfel de zile.
Opace.
Prinde-mă.
Căderile au devenit un exerciţiu favorit.
Cine te ţine de mînă primeşte semnale clare.
Citește în continuare →
Dacă ai fost atins cândva
de o mireasmă stranie care ți-a exaltat toate simțurile
sau un fulger minuscul s-a descărcat în mijlocul pieptului
și ți-a ridicat mintea într-un vârtej până la astre
Citește în continuare →
Ion Pop
Despre ceapă
Nu pot să mă prefac a nu şti
că un mare poet latino-american
a închinat cândva o odă cepei,
Mulţi vor spune totuşi
că e o legumă inestetică şi vulgară, –
un poem despre ea
ar împuţi , nu-i aşa,
o mare parte din lirica românească.
Însă eu, de la o vreme
mă mulţumesc cu puţin.
Citește în continuare →
Ecranul vălurit din ochii goi
care-ncetează să citească
așează litere de-a valma
închise-ntre oglinde moi
scoase din forma lor firească.
Citește în continuare →
În mine-am nădăjduit de la-nceput –
când omul n-are nimic, e de ştiut
că nu-l costă mult. N-are cum să-i fie
mai scump ca vitei moartea pe vecie.
N-am dat bir cu fugiţii chiar de m-am temut –
sunt lăstar din neamul care m-a născut.
Pe toţi i-am plătit ce-aceeaşi măsură,
pe cine-n dar mi-a dat, cu iubitură.
Citește în continuare →
Un tablou abstract cu galben și albastru:
Untitle.
Ici colo se zăresc tancuri.
S-a spus despre pandemie că ar putea fi al treilea război mondial – un inamic care atacă când nu te aștepți. Invizibil.
Forma de luptă – distanțarea – străzi goale à la Chirico – spitale pline – sicrie.
Atingerea și îmbrățișarea – Interzise.
Un război ca pentru mileniul trei.
Andra tutto bene

Tonul: „Din tot ce-am spus, din tot ce vrem…”
(Ion Caraion, Epitaf)
Să rămână doar vocea, ca dintr-o cămașă de in cheotoarea,
cât să-și poată da seama, cu ochii închiși – bărbătească?
femeiască? –, oricine-o descheie – mai strâmt primul O, mai lărgită
c-un diftong, OA, silaba deschisă –, și dacă e parte
femeiască, născut în cămașă oricui i-i dat s-o!
Citește în continuare →
trupul din jurul sufletului
sufletul dinăuntrul trupului
cine este prizonierul și
cine – temnița necruțătoare?
Citește în continuare →