Mă trezesc brusc și
-mi amintesc cuvinte
Toate sunt noi și răspândesc un frig verbal
dar Mama e tot mai aproape,
întinde rufele spălate afară în iarnă,
răsuflarea ei obosită o ține-n picioare în fața mea,
aștept să-mi ceară să-i întind din ligheanul albastru încă
o bluză,
să o prindă cu cleme de sârmă lucioasă.
Ferestrele se închid.
*
Citește în continuare →
Era duminică, am ieșit la plimbare
la parlament era un tîrg de imobiliare
am zis să intrăm, costa numai 10 lei
și-ți dădeau și vin și tartine de ei
***
Tocmai cînd plictisul proiecta
asupră-mi raze moarte,
m-am oprit să nu mai privesc în trecut,
acolo găsesc uitate spitale de arși
în dogori țîșnite din păcate mari,
Citește în continuare →
Artaud la Norogachic
A găsit stânci scrijelite cu semnele
dinaintea științei și a savanților, cactuși, cursuri
repezi de apă ascunzându-se de cel ce nu
le cunoaște albia și formele schimbătoare,
peisajul arid, permanența nemaculată de tehnică
a magiei,
Citește în continuare →
monah ca lumea
într-un plan îndepărtat munca mortului la fosta sa viață
pare că a’ncetat.
cred că fiecare avea să-mi reproșeze ceva înainte de a pleca.
cât despre femeia iubitoare a mea, gura plină
de reproșuri o’mbujora.
apoi s-au închis porțile și cineva
a rămas pe dinafară –
m-aș duce să-i aduc o lumină dar acolo lumina
aceasta e apă chioară.
Citește în continuare →
În amintirea tatălui meu
Dies irae
Nu l-am auzit niciodată pe tatăl meu cântând.
Abia am deslușit vocea Îngerului când i-a spus:
„Nu vei mai avea niciodată voce!”.
Citește în continuare →
Goat brain
Am citit odată despre Andrew Wylie, agent literar, zis Șacalul
N-am ajuns artist multichanel jongleur de cărți podcasturi netflix
Priap al emisiunilor unde îmi țin pantofii pe mese și puținele idei în congelator
Poet timid care scandează versurile maeștrilor cu voce amanetată
Dar uite chiar acum trece șacalul prin casele voastre
Aruncă o privire-năuntru nu e nimic de furat dar viețile voastre
Sînt deja de colecție
Citește în continuare →
Două frumuseți ale Cretei
Doi șerpi, două splendide vipere pe grămezile
de crengi și frunze adunate alene de Petros dimineață,
sub soarele aprins, lucioase, cu pielea mozaicată,
lungi drepte, păreau că hibernează, le-am atins
cu un băț, am încercat să le întorc, și n-au mișcat,
parcă nici nu respirau, frumoase și inerte…
Citește în continuare →
Ca o pată de ulei
Zac până astăzi în mine
Milioane de cuvinte nerostite.
Nu le aud nici dac-aş vrea
Plutesc în schimb deasupra lor
Ori ele pur şi simplu mă ţin la suprafaţă.
Citește în continuare →
Cercul poeților dispăruți, reloaded
În anii în care producția de grâu este mare, poezia se află în regres.
În anii în care producția de pește smuls din Ocean este fabuloasă,
poezia se hrănește cu propriile metafore până dispare
în ea însăși. E un act de cruzime, firește. Dar cui îi pasă?
Citește în continuare →
revistavatra.org 