
stau încă o dată așezat pe marginea lumii
cu picioarele goale
atârnând în gol
Citește în continuare →

stau încă o dată așezat pe marginea lumii
cu picioarele goale
atârnând în gol
Citește în continuare →
Ioana Diaconescu

Ofelia-o recompunere
Ghețuri
Înghit apele cu pești cu tot
Cei care mai vin
Înghețați și ei
Gata de un mormânt
Al ploii
Citește în continuare →
Acolo în vârf
A trecut o caleașcă pe ape
un însetat de rele se ghemuise prin stufăriș
eu îi țineam spatele și chiar mă mistuia îndoiala
congenerii căutau pe furiș printre nouri
nimic din ce e pe gratis nu-i pentru mine
nu vă mai străduiți
trebuia să îngaim și n-am îngăimat
Citește în continuare →
***
iar am văzut nu mi se pare oameni uscați pe câmpuri uscate
oameni ai pământului bătuți de soare
de razele lui retractile
ca niște gheare
f. recent
tehnologizate,
Citește în continuare →
Eugen Bunaru
(filă de jurnal I)
O seară tot mai rece tot mai de noiembrie. ai intrat în librărie la Două
Bufnițe. era cald era bine. arhiplin. se petrecea o lansare de carte importantă.
în prim plan personalități cu acte în regulă cu microfoane în față. ai auzit fraze
savante cuvinte de un extaz intelectual dând ușor peste margini. ai bâiguit și tu
la urmă (trecut pe afiș din rațiuni paveldaniste probabil) câte ceva. banalități pa-
tetice aproape jenante. îți ardeau feroce obrajii de rușine. în final ai ronțăit câteva
fursecuri ai sorbit o gură de vin roșu și ai șters-o hoțește afară pe Matei Corvin.
Citește în continuare →
Coloane
şi murim pentru că nu suntem iubiţi îndeajuns
(micro-antologie)
cuvintele noastre de toate zilele sângeră
m-a privit lung cumva înfricoşat
de parcă ar fi văzut pe faţa mea
scrijelat adânc
Citește în continuare →
Cuvântul transparență s-a lipit de corpul meu
De cel mai mare și mai important organ al lui
Epiderma
Și mă preocupă
Se cuibărește printre vinișoare
Mă răscolește mă gâdilă mă acoperă el
Cu pliurile prezențelor lui
Citește în continuare →
*
Port aceleași trei perechi de chiloți
ca acum cinci ani, cînd eram
împreună cu tine
nu de sentimental
din rafinament, marii
bucătari nu spală plita
cu anii, să se amestece
aromele.
Citește în continuare →
Fragmente de natură moartă
eu sunt botanistul care pe un deal cu grădini
vine zilnic să se scalde în comicul de limbaj
al naturii
câteva turturele
își poartă puii prin capul omului de zăpadă
încât par numere de la case
pe retina unui fugar
Citește în continuare →
30 de ani mi-au trebuit să trec de la
orgoliu la smerenie – și sunt abia la jumătatea ei.
Se ia cu lingurița pe sufletul gol,
dimineața și seara, dimineața și seara
cînd cortizolul e la apogeu.
Citește în continuare →