Poeme de Eugen Bunaru, Elsa Dorval Tofan, Virgil Todeasă, Amalia Brăescu și Costel Stancu

Eugen Bunaru

(filă de jurnal I)

O seară tot mai rece tot mai de noiembrie. ai intrat în librărie la Două

Bufnițe. era cald era bine. arhiplin. se petrecea o lansare de carte importantă.

în prim plan personalități cu acte în regulă cu microfoane în față. ai auzit fraze

savante cuvinte de un extaz intelectual dând ușor peste margini. ai bâiguit și tu

la urmă (trecut pe afiș din rațiuni paveldaniste probabil) câte ceva. banalități pa-

tetice aproape jenante. îți ardeau feroce obrajii de rușine. în final ai ronțăit câteva

fursecuri ai sorbit o gură de vin roșu și ai șters-o hoțește afară pe Matei Corvin.

Citește în continuare →

Parada debutanților (VI)

2024

Iustin BUTNARIUC

Debut absolut: Posibil în Revista Hyperion, 11 iunie, 2016, Botoșani, ca premiant în cadrul Concursului Național de Poezie și Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul…”

Volum de debut: zâmbim, radiația nu s-a stins, București: Casa de Editură Max Blecher, 2024.

***

Citește în continuare →

Parada debutanților (IV)

2020

Robert BĂLAN

Foto: Petre Fall

Debut absolut: Like me! (40 de statusuri depresive), Editura Fractalia, 2020.

***

1)

Când am primit invitația asta, am fost luat prin surprindere. Nu mă consider scriitor, deși am publicat pe ici pe colo. Dar pentru mine scrisul a fost mai degrabă ceva practic. (Desigur, mă și alint puțin, dar nu am o ideea foarte clară cum am ajuns să fiu și scriitor.) Am lucrat mult timp ca jurnalist cultural. Am ajuns să fac dramatizări sau să scriu texte pentru propriile spectacole, dar rar a existat munca aia de gândire și răzgândire de unul singur în fața unei pagini goale. S-a întâmplat că am trăit printre persoane din zona literar – artistică. Și nu sunt născut într-o familie de artiști. N-am fost la cenacluri, n-am fost la cursuri de literatură. Nu fac parte din vreo „gașcă” artistică. În schimb, și datorită muncii de jurnalist cultural, am fost mai tot timpul la curent cu ce e nou în zonă. Am citit. Nu cât a trebuit. Din liceu am renunțat la ideea de a deveni scriitor. Probabil că rămăsese totuși acolo undeva inscripționată ideea. Am trăit tot timpul în această zonă artistică: job-uri, familie, prieteni. Așa că la un moment dat când am strâns niște texte, mi s-a părut normal să vreau să le public. Dar îmi trebuia mai întâi un concept și de cineva interesat să le… Le-am găsit pe amândouă. Și iarăși a fost un fel de demers aproape practic: mi-am luat și eu țeapa clasică cu scrisul care poate fi un fel de autoterapie. N-a folosit la nimic din punctul ăsta de vedere. Mai ales când totul a devenit concret: text, editură, produs în librărie.

Citește în continuare →