Etichetă / poezie
Mircea Cărtărescu – Un vicleşug al martirilor
odinioară martirii simţind duhoarea leilor
şi văzând buza neagră a leoparzilor
cădeau cu faţa în nisipul murdar.
labele grele zguduiau arena
dar ei nu mai vedeau
urdorile din ochii capii ai fiarelor.
ca nişte copii, ei contemplau nisipul. Citește în continuare →
Poeme de Angelica Stan, Viorel Bucur și Dumitru-Mircea Buda
Angelica STAN
un pas
acest produs îți va oferi momente perfecte.
nici nu-ți imaginezi că există pe lume
atâta plăcere.
cumpară-l. profită! el este doar
la un pas de tine.
tu ești doar cu un pas
în urma lui.
mergi prin mărăcinișuri. te apleci
te împiedici. te ridici ca în vis.
Citește în continuare →
Aurel Pantea – Execuții
***
Și acum ce mai e de făcut, după ce am găsit locul pe unde ziua cu toate casele și străzile, cu toate urletele și tăcerile, cu umbrele și luminile se scurge, ce loc voi mai găsi, dacă nu mă ia și pe mine vârtejul, chiar asa, rămân un om fără țară și fără frați și surori, pe cine voi mai numi eu prieteni și frați, unde vor fi locurile și timpurile, dacă totul va fi absorbit, fără frați, fără surori, fără prieteni
Marta Petreu – Demult. Cînd existau sentimente
Existau sentimente
existau pietre albe rotunjite de rîu și pietre cubice negre
de granit pentru pavaje
existau tot felul de lucruri vii și pline ca scoicile-n mare
de pildă case cu oameni
mori de apă măcinînd destinul ca grîul
veri ca bumbacul și ceruri de culoarea cicorii
existau o mie și una de guri șoptind toate deodată măscara
Bogdan Hanu – O epistolă (o epistemă aproape…)
unei foste colege, actuală amazoană de carieră
(şi-n perspectivă… de colecţie)
cînd hărţile s-au destrămat sau au rămas demult în urmă
o amorţită turmă de haşuri şi curbe de drepte retezate pe nedrept
şi acele busolelor se răsucesc ca bete neîncetat bolborosesc
ceva despre senzaţia colectivă a Nordului în gît
şi adunat în oase
ceva despre nedumerirea la pîndă în buricele degetelor
care au citit doar crevase tăioase ca să-şi amintească linia orizontului
despre înţepăturile ce anunţă ispita
susurul ei într-o sintaxă tot mai clară
tocmai cînd a doua natură dă să treacă de prima
Poeme de Liviu Antonesei, Monica Rohan, Nicolae Coande, Liviu Ofileanu și Roxana Cotruș
Liviu ANTONESEI
Soarele de Crăciun. Un triptic
-
Secolul meu
