Etichetă / poezie
Poeme de Emilian Galaicu-Păun
Liebestod
februarie-i luna făcută din streşini şi lume cu capul în nouri[sprezece].
încă n-ai scăpat bine de Valentine’sDay şi-ai dat de Dragobete.
după-amiaza de miercuri împarte oraşu-n bărbaţi [pe]trecuţi de… şi fete.
50 (neîmpliniţi). (încă) 19.
nu în ciuda, ci graţie – tot aşa cum, din amonte-n aval, diferenţa
de nivel face râul să curgă –, şi dragostea stă-n diferenţa de vârstă.
„tu de unde ştii toate anecdotele-acestea despre impotenţă?!…”,
l-a-ntrebat ea, c-un tremur abia perceptibil în glas. (rima: vâr – stă Citește în continuare →
Ion Mureșan – Introducere în poezie
Am avut o nevastă care m-a părăsit
din cauză că scriu poezii.
„Am terminat de scris un poem”, zic. Dă farfuriile de pe masa din bucătărie la o parte, își așează capul în palme și zice: „Te rog să mi-l citești!” Îl citesc. „E foarte frumos!” zice. „Vrei să-mi dai manuscrisul ca să-l citesc eu cu vocea mea interioară?” Îl citește și din loc în loc se oprește și exclamă:„E foarte frumos! E un poem foarte bun!”. Apoi: „Aici, în versurile cinci și șase, ce ai vrut să spui?” „Nimic deosebit. Azi dimineață am ieșit pe balcon. Cerul era de un albastru desăvârșit. Dar am avut o ciudată senzație de imperfecțiune a lumii. Și atunci am avut o viziune, o imagine: am văzut o jumătate de femeie plutind deasupra orașului. Citește în continuare →
Poeme de Ștefan Damian, Gellu Dorian, Ioan Radu Văcărescu, Zamfira Zamfirescu și Andrei Zanca
Ştefan Damian
Grădina cu îngeri
1
După o noapte încărcată de vise
ca un vagon cu fier vechi pe o linie moartă
dimineaţa trăgeau în îngeri cu praştia.
Nimeni nu mai avea nevoie de ei.
Iar martorii trebuiau sacrificaţi
pentru o nouă filă a vieţii.
Se deschidea spre a se scrie
singură. Citește în continuare →
Emilian Galaicu-Păun – Tânărul. Parca
Din fereastra mea de la cămin se vedea, la o azvârlitură de băţ,
falnic, turnul Ostankino – ditamai ţurţur la streaşina Rusiei, tot o
„închisoare-a popoarelor”, însă cu gratii din ce în ce mai transparente –,
despre care, în trecere, Cioclea spunea: „Au şi ruşii o sculă erectă, şi aia
de beton!” (pentru mine, un ac de pick-up mai degrabă, şi Moscova –
cu Садовое şi, pe centură, БольшоеКольцо – un vinil de la firma «Мелодия»)
Gorby tocmai schimba, ferm convins c-o întoarce doar, placa.
Şi încă puteai să-ţi mar-
quez*-i poemele: „Made in USSR”.
Andrei Vornicu – Poem
Zăpada roșie de altădată
Când eram copil, în prag de Crăciun
porcii erau tăiați în spatele blocului
Am stat în mai multe blocuri, dar peste tot
povestea era aceeași
Dintr-o dată, un urlet prelung îmi sfredelea timpanele
și răsuna și răsuna și răsuna
în varii modulații, în varii intensități și înălțimi
Constantin Abăluță – Neînsemnătate
Anei Blandiana
Mă bucur de neînsemnătatea mea
în fiecare zori de zi
odată cu prima rază de soare îmi zic
că-i bine să fii un om de rând
care trece pe-o stradă oarecare
pe sub umbra copacilor și ei anonimi Citește în continuare →
Poeme de Liviu Cangeopol, Diana Zlate, Nicolae Cornescian, Brîndușa Palade și Silviu Romaniuc
Liviu Cangeopol
5 7 5
În spaţiul în care păru că ne-nșurubasem pe vecie,
poveștile nu mai aveau nicio semnificaţie,
pentru că simbolurile, asociaţiile, corespondenţele, toate tipurile de comparaţie
se risipiră cu futilitate-n irizările conceptului.
Haiku este forma de predilecţie a adresării politicoase și numai
cîțiva aleși au dreptul să dezvolte poeme ample.
Citește în continuare →
Supercluster
Asumându-mi toate riscurile, m-aș hazarda în a propune un soi de sistematizare* a fenomenelor lirice extrem-contemporane care se confundă, aș zice, cu o nouă paradigmă poetică aflată dincolo de postmodernism. Ceea ce înseamnă că orice încercare de a livra „experimentele” generației 2000 drept o nouă mutație estetică este, din acest punct de vedere, pur și simplu eronată. Influența culturii Beat și a Școlii de la New York, reciclarea modelelor avangardei istorice sau reșaparea liricii confesiv-expresive rămân orice altceva în afară de veritabile elemente înnoitoare. Să ne înțelegem. Nu contest valoarea textelor acestei generații, doar impulsul critic de a le fi livrat drept revoluționare. Mai cinstit ar fi să realizăm, odată pentru totdeauna, că, din varii motive, doar cei debutați în jurul lui 2010 au reușit să se desprindă cu adevărat de tradițiile veacului trecut. Din anii optzeci până azi, de la „Cenaclul de Luni” până la „Manifestul Anarhist”, poezia română n-a făcut altceva decât să parcurgă, chiar dacă lent, traseul – oricum înapoiat – de la neomodernism la postmodernism. Citește în continuare →
Claudiu Komartin – Poezia în 2018. 55 de cărți și antologii
