Liviu Antonesei – Șapte poeme memoriale

My Memory Stick 1

sărutul pe care spatele meu, poreclit de tine frumos,

îl primea înainte de culcare mă arunca într-un somn

atît de adînc și de pașnic – numai extazul poate fi deasupra…

memoria este marele nostru dar, poate păstra totul

chiar dacă o face cu aleasă parcimonie, ceea ce se uită

e adesea mai important decît ceea ce rămîne în engrame…

Citește în continuare →

Ioan Moldovan – Poeme

Mă trezesc brusc și

-mi amintesc cuvinte

Toate sunt noi și răspândesc un frig verbal

dar Mama e tot mai aproape,

întinde rufele spălate afară în iarnă,

răsuflarea ei obosită o ține-n picioare în fața mea,

aștept să-mi ceară să-i întind din ligheanul albastru încă

o bluză,

să o prindă cu cleme de sârmă lucioasă.

Ferestrele se închid.

*

Citește în continuare →

Raffaele Carrieri – Poeme

Profil biografic

Raffaele Carrieri s-a născut la Taranto, în Calabria, la 17 februarie 1905, cu șapte ani mai tânăr decât Montale, cu patru decât Salvatore Quasimodo și cu șase ani mai vârstnic decât Atilio Bertolucci. Datele în aparență insignifiante nu explică încadrarea sa printre post-montalieni și, eventual, post-ungarettieni, într-un cuvânt sustragerea din mișcarea ermetismului ce-a generat și întreținut una dintre cele mai importante și reputate perioadei ale poeziei italiene moderne. Unica explicație trebuie verificată, în opinia mea, în singularitatea personalității sale, pornind de la parcursul biografic, cu un gust quasi-maladiv al aventurii, trecând prin lunga și fructuoasa convivență cu arta (cea a avangardei și, în special, pariziene, pe care o frecventează în anii douăzeci ai veacului trecut, printre corifeii acesteia, Picasso, Modigliani ori Rousseau care-i devine și prieteni apropiat) și sfârșind cu travaliul poetic și acesta inclasificabil.

Citește în continuare →