***
iar am văzut nu mi se pare oameni uscați pe câmpuri uscate
oameni ai pământului bătuți de soare
de razele lui retractile
ca niște gheare
f. recent
tehnologizate,
Citește în continuare →Marian Drăghici – Poem
Categorie / Tolle lege
Traian Ștef – Cosmogonie
Cuvântul transparență s-a lipit de corpul meu
De cel mai mare și mai important organ al lui
Epiderma
Și mă preocupă
Se cuibărește printre vinișoare
Mă răscolește mă gâdilă mă acoperă el
Cu pliurile prezențelor lui
Citește în continuare →Floarea Țuțuianu – Zona de confort
30 de ani mi-au trebuit să trec de la
orgoliu la smerenie – și sunt abia la jumătatea ei.
Se ia cu lingurița pe sufletul gol,
dimineața și seara, dimineața și seara
cînd cortizolul e la apogeu.
Citește în continuare →Robert Șerban – Ars poetica
poezia e musca nebună care
oricât de tare bâzâie când îl vede
oricât de verde se face când îl simte
oricâte rotocoale îi dă în zbor
oricât se apropie de el
Citește în continuare →Emilian Galaicu-Păun – Sonet la cheie
Cele Patrusprezece sonete (postume) prin care-și lua rămas-bun
de la limba română, în ’34, Voronca, trecând la franceză
înainte ca Eduard Marcus (și nu Mărculescu!) să n-o ia în freză
(și nu fraise), nu-s expresia cea mai înaltă a ceea ce criticii spun:
Citește în continuare →Laura Dan – Ca un miner care zărește o bucățică de aur
Pe strada care a memorat totul despre mine
acest bărbat cu părul de culoarea merelor coapte
privirea lui mă scoate la suprafață
un înecat după care tu nu te-ai fi aruncat
pentru că, nu-i așa, doar inocenții salvează vieți
Citește în continuare →Viorel Mureșan – Puterea cheilor
„moartea este doar începutul
unui șir de evenimente mărețe”
cu asemenea cuvinte ne uimea
un filosof rus
Citește în continuare →Ruxandra Cesereanu – enăbel li
în zona de dincolo de aici de departe
trăia cineva cu numele enăbel li
era între miazăzi și miazănoapte
făptură cu unghii scurte și pedigri
Citește în continuare →Ioan Moldovan – O ușă
Tot ce spun s-a-ntors
deja demult împotriva mea.
Îmi ridic ochii și alți inși
ar trebui să-mi poarte țeasta.
Sunt patetic dimineața, uneori și seara,
dar moartea-și are programul ei (f)riguros..
Citește în continuare →Hristina Doroftei – Caleidoscop
În mâna dreaptă țin o capsulă
Jumătate – zăpadă
Jumătate – cer
O privesc
Mă gândesc
O desfac sau nu
Citește în continuare →
revistavatra.org 