Alexandru Ovidiu Vintilă
Bolul cu apă și trandafirul
(poetului-prieten dinu abăluță)
litotic
și metafizic
bolul cu apă
spațiul himeric trandafirul din care se scurge
un fir de sânge luminos indescifrabil
Citește în continuare →
Argument
Aflat frecvent față în față cu sine însuși și cu literatura, Mircea Petean, pe care îl știm ca un editor foarte valoros și temeinic (a publicat la Editura Limes peste 2.200 de cărți) este prozator, eseist, publicist, dar mai ales un poet autentic, grav și sensibil, de o rară noblețe a expresiei. În Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă Radu G. Țeposu îl încadrează pe Mircea Petean în categoria „criticismul teatral și histrionic, comedia literaturii”, alături de Petru Romoșan și Daniel Corbu. În multe poeme ale lui Mircea Petean este exprimată tensiunea oximoronică a lucrurilor („spaima bucuriei”), dar e vizibilă, de asemenea, tentația interogării convențiilor, a programelor și indicațiilor ideologice, în consens cu reflexele ludice, ironice sau parodice tipic postmoderne, conturându-se astfel relieful unei lirici reflexive și autoreflexive, din care nu sunt absente sentimentul revoltei, gustul solitudinii și nevoia dialogului cu esențele.
Citește în continuare →
Către Zeițe
Dați-mi încă o dată o ultimă înflăcărare,
o, Frumoaselor, Înaltelor, Puternicelor,
Voi care trăiți în adâncul meu și în tot universul
și insuflați energie gesturilor noastre de pulbere.
Citește în continuare →
poezia e musca nebună care
oricât de tare bâzâie când îl vede
oricât de verde se face când îl simte
oricâte rotocoale îi dă în zbor
oricât se apropie de el
Citește în continuare →
Luiza Petre Pârvan & Alexandra Pârvan
Poeme-Jurnal
Pe lângă cărți și articole de teorie literară publicate ca universitar și cercetător, Luiza Petre Pârvan (1943-2017) a lăsat și jurnale: 6 agende groase, din cele care au pagini pentru fiecare zi a anului. Am folosit pasaje din ultimele două asemenea caiete, care traversează perioada (2002-2015), spre a compune din ele poeme-jurnal. Cuvintele de jurnal, rămase neschimbate, sunt întrerupte, reunite, reiterate, spre a fi eliberate din cimentul prozei și al rațiunii discursive. Pe alocuri, poemele preiau din jurnale și vocile altor autori, citați acolo, fiindcă și acestea sunt reprezentative pentru identitatea scriiturii biografice a Luizei Petre Pârvan: de pildă, în poezia Viață de o zi, din acest grupaj,fontul diferit marchează inserția unui fragment dintr-un poem borgesian, redat în jurnal. Volumul rezultat, „Centimetri de viață” (depus la Editura Eikon), afișează din start lista de persoane (personaje?) care populează scena jurnalelor (de pildă, Felix-fiul, Ada-fiica) și întâmpină cititorul cu o Prefață menită să îl pregătească pentru intrarea subită într-o viață trăită mereu sub iminența morții și sub variate alte forme de asediu – moral, psihic, emoțional, estetic, metafizic, existențial. Luiza Petre Pârvan și-a trăit ultimii aproape 23 de ani fiind ținută în viață artificial prin tehnologia dializei, proces ce solicita ca, pentru tot restul vieții, câte trei zile pe săptămână, să petreacă 4-5 ore legată de un aparat care îi curăța sângele de toxine.
Citește în continuare →
***
Prin toate locurile, cu tălpile arse,
am trecut, prin orașe ce nu mi-au ținut minte numele,
am trecut râuri și m-am simțit sărac,
n-am cunoscut pe nimeni și am privit duhul rătăcirilor
în gură, am dus cu mine urlete mute, ce era de salvat
s-a salvat fără mine, am cunoscut zădărnicii și cenuși,
am văzut chipuri destinate desfigurărilor,
mi-am spus că sunt un purtător de mesaj,
Citește în continuare →
Cele Patrusprezece sonete (postume) prin care-și lua rămas-bun
de la limba română, în ’34, Voronca, trecând la franceză
înainte ca Eduard Marcus (și nu Mărculescu!) să n-o ia în freză
(și nu fraise), nu-s expresia cea mai înaltă a ceea ce criticii spun:
Citește în continuare →
Oana Paler
(casa paleologu – excursia studioasă)
aș merge cu casa paleologu
într-o excursie studioasă la atena
în extrasezon mai exact în februarie
cred că e superb pe la acropolă
nu e aglomerație nici nu te bate soarele
i-aș băga niște guță la cina festivă
aș băga de 4000 de lei
oare am voie
Citește în continuare →
Născut în Wordsley, Anglia, Gary Bills a studiat engleza la Universitatea Durham, a lucrat ca jurnalist, iar în prezent este editor pentru Poetry on the Lake. Recent a absolvit un program de Scriere Creativă la Birmingham City University. A publicat poezii în The Guardian, Magma, HQ, Acumen. I-au apărut trei colecții de poezie: The Echo and the Breath (Peterloo Poets, 2001), The Ridiculous Nests of the Heart (bluechrome, 2003) și Laws for Honey (erbacce 2020), două romane: A Letter for Alice (2019) și Sleep not my Wanton (2022), precum și o colecție de povești: Bizarre Fables (2021).
***
Citește în continuare →
Pe deasupra nemărginirii
Făcute și nefăcute
jocuri sau crime
nici un firicel de foc nu mai trece
prin țărâna întinsă pe nori
pe deasupra nemărginirii
Citește în continuare →
