Categorie / Tolle lege
Ioana Ieronim – Martori
Nu e casă din care să nu fi murit cineva mușcând țărâna
pe câmpul de luptă, în tranșeele Marelui Război.
Nu e oraș, nu e sat din care să lipsească un monument al eroilor
Pentru acest ideal ne punem în cumpănă tot ce avem, viața și averea noastră, femeile și copiii noștri… Și nu ne vom opri, până ce nu vom învinge ori vom pieri.
Citește în continuare →
Magda Cârneci – Poemul ecologic
Se face de dimineață
se aud șuierături, țipete, croncănituri, ciripituri, uguituri
O boare animală electrizează aerul, apa
impregnează câmpurile arate, străzile și metroul
Am început.
Citește în continuare →
Ion Pop – Mici bucurii urâte
Ce decădere, Doamne, şi câtă necuviinţă
la etatea mea venerabilă!
Am ajuns să mă bucur,
mic cinic provincial,
ascultând –
pe când atâţia, mari bărbați ai Patriei
îşi rostesc nobilele discursuri –
sforăitul nesimţit al materiei.
Dar poate că
ştie ea ce ştie.
Ioan MOLDOVAN – De Lear, de iarnă, de vrajbă
Acum, Doamna mea se odihneşte
Acum, piatra sură se face scrum
Norii se umflă şi când văd ei ceva
rămâne doar fum în aer
Maşinile utilitare s-au înmulţit peste măsură
Gâzele noastre petrec pe pulpe, pe genunchi, pe umeri
pe gură şi jos în ger
doar multă-multă iarbă aiurândă
Citește în continuare →
Ion MUREȘAN – Poem despre sufletul meu pereche sau despre cumplitul măcel la care am fost martor în trenul personal Cluj-Napoca–Bistrița
Ești un om bătrân – mi-a zis mama –
se apropie vremea când omul trebuie să-și caute sufletul pereche,
du-te la gară!
Se apropie luna în care te-ai născut,
ziua în care te-ai născut,
ora la care te-ai născut,
du-te la gară!
Nu auzi, răsună gara de atâtea
suflete desperecheate! Citește în continuare →
Ioan Es. POP – O întâmplare aproape adevărată
Pe sfârșit de an 2006, România fu acceptată ca membru „cu drepturi depline” al Uniunii Europene, prilej de euforie națională care, vreme de aproape un an, ținu loc de o veritabilă pregătire pentru integrarea meritată și demnă în acest superstat pe cât de tare în principii, pe atât de inconsecvent în punerea lor la lucru.
În virtutea dreptului la liberă circulație, românii se răspândiră peste tot, cu precădere în sudul iberic și italic și, inițial, integrarea în țările lor de adopție păru un succes. Europa păru să-i vrea pe români tot pe atât pe cât românii voiau Europa. Citește în continuare →
Dumitru CHIOARU – Fără speranţă
Speranţa mi-au ucis-o
clovnii şi saltimbancii ieşiţi
din urne
şi ultima iluzie
că mă pot salva prin poezie –
vorbesc limba lor cînd ar trebui să tac
şi tac atunci cînd ar trebui să-i înjur –
democraţia e o comedie?
– nici să rîd nu mai pot –
unde eşti ironie?
mai am umor – negru –
întreb cînd se va sfîrşi mascarada
şi primesc acelaşi răspuns: e bine!
ieri mai credeam în viitor
dar azi viitorul nu mai este
ca ieri –
timpul s-a oprit în afişe
iar televizorul face pureci –
cine-i de vină?
ce-i de făcut?
profetul orb din oglindă
m-arată cu degetul.
Nichita DANILOV – Sînt
Sînt dintotdeauna.
Cu mult dinainte
de a exista cuvîntul sînt
şi mult înainte de a apărea
cuvîntul totdeauna.
Cu mult înainte de a cădea sămînţa
în uterul matern
şi mult înainte de orice
uter ce călăuzeşte
plăpânda umbră
a fiinţei spre lumină.
Întreg universul
nu e o decît amintire
a ceea ce n-a fost
şi vrea ca să mai fie.
[Vatra, nr. 7/2017, p. 1]
Aurel PANTEA – Poem
Până la limita a ceea ce mă face om,
până la adormirea trupului,
până la trezirea lui,
pînă la punga de sânge,
adunată cu fiecare rugă
în răsăririle şi părăsirile
de dimineaţă şi seară,
mai mult decît poate să te imagineze
limbajul meu,
fă-mă, Doamne Isuse Hristoase,
o scamă în prezentul patimilor tale,
să mă bucur de Învierea ta
cu partea din mine ce doare
şi cu partea din mine ce învaţă să-Ţi cînte
laude
revistavatra.org 