Livia Lucan-Arjoca
Poeme
***
Probabil că miliarde ca mine
Își dau zilnic startul
și au devenit atleți veritabili
înotând
pe culoare paralele
în propria lor singurătate
Citește în continuare →A. T. Branca
confidenta
nu încă, spui. nu încă, te îngână ipocrită
apoi se pierde
o pată întunecată în albul amiezii
nu știi când, nu știi cum ți-a devenit confidentă,
dar i-ai destăinuit deja toate codurile
și-a făcut diademă din genele tale
Citește în continuare →
Ștefan Melancu
Fantasíe
În margini de vară timpul de ieri rozând în nori suri
cu păsări mari înghițindu-le urmele și subțiind
chipuri (acum de aer acum de ape). Se aude departele și se îngustează
aproapele din vieți cândva însoțindu-ți calea – cuvintele le suflă
în oase și apoi torc clipele
Citește în continuare →
LUT
Am un bulgăre de lut viu în genunchi
Și firișoare de țărână în degetele mâinii
O pasăre îmi ciugulește semințe din lutul umed de pe frunte
Parcă scos acum dintr-o groapă
Săpată în curtea casei mele căci altfel
Nu se explică tremurul acesta al întregului trup
Zguduit ca de-un cutremur
Ori parcă venindu-mi rău într-o excursie în munți un rău total
Citește în continuare →
Snowdrifts (Versetele maidaneze)
Motto: „Este adevărat că doar neliniștea merge împotriva timpului…” (V. Holan)
cînd s-a trezit se afla într-un bar părăsit
asta i-a dat de bănuit că acolo e capătul lumii
sau că oricum el nu poate fi departe
totul era alcătuit din pînzeturi și împletituri din paie – scaune mese pereți cercevele grinzi podele
„îngrozitor, m-am băgat în burta unui animal împăiat!” și-a spus
închipuindu-și flăcările ce ar mistui totul în cîteva clipe
„dacă m-aș găsi înăuntrul unei țigări, ar fi cam același lucru,
poate doar mirosul ar face diferența!”
Citește în continuare →A. T. Branca
Poeme
umbrele grotei
dimineață când am împlântat adânc cazmaua lângă inima viței
ți-ai acoperit gura cu mâna să nu țipi de durere, mamă-pământ?
seara când am privit lung oceanul revărsat de stele
ți-ai șters ochii de sare cu palmele găurite, tată-cer?
peste zi, risipit în treburi precum cenușa în vânt
n-am avut răgaz să-mi înnod tăcerile de rămas bun
mamă, tată, fiul meu, fiica mea, iubita mea!
Citește în continuare →
Ion Pop
Despre ceapă
Nu pot să mă prefac a nu şti
că un mare poet latino-american
a închinat cândva o odă cepei,
Mulţi vor spune totuşi
că e o legumă inestetică şi vulgară, –
un poem despre ea
ar împuţi , nu-i aşa,
o mare parte din lirica românească.
Însă eu, de la o vreme
mă mulţumesc cu puţin.
Citește în continuare →
Acasă, într-un ținut necartat
***
Vaslui, inima Moldovei, acolo m-am născut
nu din valurile mării, dar din glodul ulițelor
adormit tradițional cu pîine muiată-n vin
bătut peste gură și la cur
Citește în continuare →
Maria PILCHIN
marcel proust a murit în cadă
marcel m-a sunat aseară îi tremura vocea
vorbea așa de parcă era fugărit hăituit
respira în receptor sfârâia
parcă stingea în apă o bucată de lemn
marcel studentul meu de la suedeză
‒ am nevoie de cămin mă puteți ajuta?
Citește în continuare →
Frumusețe cafea
I.
Îmi spui să-ți scriu ce mai fac cum se adună zilele
după ce anii s-au scăzut dintr-un depozit
unde paznicul nu lasă pe nimeni să pătrundă
o misiune care umflă de rîs broaștele pe lîngă zid
în așteptarea ploii: un copil cu stropitoare coif și
o elice de unde porni vîntul ce doborî Troia.
Citește în continuare →
revistavatra.org 