de VATRA

Petru Cimpoeșu – Făt-frumos din viitor. Epoca sentimentelor (4)

De mii de ani, șamanii manipulează Timpul Sacru și termină treburi nerezolvate din trecut, iar ceilalți oameni trăiesc de parcă asta n-ar avea nicio importanță. De parcă timpul ar fi linear, deși curge clar în mai multe dimensiuni. Maya Balam, de exemplu, este astăzi un modest hotel de trei stele și cu toaleta pe hol, din mica localitate mexicană Xipujil, dar maiașii Balam de altădată stăpâneau arta de a păși dincolo de infinit ori de câte ori li se oferea ocazia, pentru a reduce facturile la gaze sau la curentul electric, ceea ce înseamnă că și acum ar putea fi printre noi, deghizați în experți guvernamentali. Din păcate, oamenii de știință, preocupați de chestii neînsemnate, abia încep să deslușească în ce fel unele probleme pot fi rezolvate înainte ca ele să apară. Ce spun eu aici nu e doar teorie, este o practică dovedită eficientă de-a lungul mileniilor, iar ca să vă convingeți de asta trebuie doar să faceți clic pe un anumit buton de pe un anumit website și să începeți Călătoria, pentru a vă crea un destin armonios. Nu altfel a procedat cândva savantul american Edgar Cayce, chiar dacă pe vremea aceea nu exista internet, citind o mulțime de cărți în somn și punându-și mintea în contact cu Conștiința Universală, care îi oferea acces la tot Timpul și la tot Spațiul, numai că după aceea, când se trezea, nu-și mai amintea unde e localizată Atlantida. Și probabil că într-un mod oarecum asemănător a procedat, în zilele noastre, domnul Desiderio, obținând acces la înregistrările akashice care conțin codurile planului de existență ascuns în vidul cuantic, cu toate consecințele de rigoare ce decurg de aici.

Citește în continuare →
de VATRA

Gabriela Adameșteanu – Timpul ca o furtună de nisip. Două întâlniri cu „cel mai iubit dintre pământeni”

Nu-mi amintesc să fi avut în programa școlară, nici măcar la liceu, Moromeții lui Marin Preda, cartea se afla însă în  manualul fiului meu, un mare admirator al ei. E mai legat de sat decât mine, de la 10 ani, după moartea mamei, mergea, în vacanțe, la Toporu, invitat de unchiul Petrică, fratele cel mai mic al tatei și de soția lui Lita – doi profesori de excepție ai școlii locale.

Dar mie, „violența în familie” a lui Moromete și refuzul încăpățânat să-l lase pe Niculaie la școală etc., mi-au creat o distanță de netrecut față de celebrul personaj. Iar nostalgia rurală, păstrată toată viața de tata și de frații lui, nu m-a atins: pe ulița din Toporu m-am simțit totdeauna la fel de străină ca pe orice stradă dintr-o localitate necunoscută.

Citește în continuare →
de VATRA

Dramaturgia scrisă de femei (V)

Marele B – un cabaret despre burnout (2023), text Maria Manolescu, foto Toth Helga, Stația Teatru/Musical, regia Adonis Tanța

III. Microantologie de texte dramatice inedite, în selecția autoarelor

Citește în continuare →
de VATRA

Dramaturgia scrisă de femei (IV)

98 la sută (2020), text Andreea Tănase, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, regia Elena Morar

II. Receptări critice

Miruna Runcan

Dramaturgia feminină și școala ei de la Cluj

Da, știu că am optat pentru un titlu orgolios/provocator. Dar vremea trece repede de la o vârstă încolo și, dacă nu ai tu vreme să zici ce-ai de zis, nu se grăbește mai nimeni să vină din viitor și să facă ordine în debara. Așa că, într-un fel de rezumat (grăbit și încărcat emoțional, desigur) o să încerc să dau substanță titlului. În martie 2014, adică exact acum zece ani, lua ființă pe strada Petőfi din Cluj compania independentă Reactor de creație și experiment. Între primele sale producții – 9 din 10 (Nouă din zece), un spectacol colaj cu 3actrițe (ulterior 2 actrițe și un actor – Oana Hodade, Oana Mardare, Doru Taloș/Lucia Mărneanu), în regia Letei Popescu, al cărui text era semnat de Ana Cucu Popescu. Cu excepția Oanei Hodade, care terminase și facultate și masteratul de dramaturgie la Târgu Mureș, toți ceilalți creatori fuseseră colegi la Facultatea de Teatru și Film a UBB Cluj, în promoții diferite dar apropiate.

Citește în continuare →
de VATRA

Dramaturgia scrisă de femei (III)

Andreea Tănase

Foto: Alexandru Mihai

1. De când eram mică am scris sub diverse forme (un fel de poezii, un fel de journaling și alte experimente), doar că niciodată n-am intenționat să scriu pentru un public. Pe la 18-19 ani am descoperit și-a început să mă intereseze mai activ teatrul, prin actorie la început. Apoi am descoperit improvizația, iar pe la 28 de ani am început să scriu teatru de curiozitate. În 2019 am ajuns la Drama 5 la Reactorul din Cluj. Acolo a început un drum profesional spre dramaturgie care a continuat cu masterul de scriere dramatică de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, masterat coordonat de Alina Nelega. Am nevoie de diversitate în viața mea, mai ales la nivel de activități. Din acest punct de vedere, în scris s-au îmbinat destul de coerent toate informațiile pe care le-am acumulat în diverse forme de-a lungul timpului. De când am descoperit scrisul de teatru, mi-am dat seama că e o plăcere, dar e și-un job. În ideea în care nu cred că aș face asta în orice condiții și cu orice preț, apropo de faptul că autoarele dramatice sunt mai puțin cunoscute publicului larg. Nu cred că este vorba doar de publicul larg și mi se pare că încă e destul de mult de muncă ca autoarele (și autorii) să ajungă să fie apreciați la nivel de sistem, adică să le fie luată munca în serios și meseria de dramaturg (autor dramatic) să fie o parte firească a procesului de lucru, ca regizorii, actorii, scenografii etc. Îmi place dialogul, iar scriitura de teatru îmi permite să explorez diverse lucruri care mă frământă, care mă fac să am reacții puternice sau pe care le judec uneori. Îmi dă o libertate să gândesc o poveste în jurul unui subiect pe care ajung să-l observ în detaliu și, ideal, din cât mai multe părți.

Citește în continuare →
de VATRA

Dramaturgia scrisă de femei (II)

Maria Manolescu

1. Am ajuns să fac teatru pentru că tata era regizor de teatru, și înțeleg acum că voiam să mă apropii mai mult de el, devenind el. Înțelegerea a fost să fac întâi o facultate care „să-mi asigure un viitor”, așa că am dat la Comunicare, apoi, după ce m-am angajat în publicitate, am făcut doi ani de regie de teatru la UNATC, de care m-am lăsat, convinsă fiind că-mi lipsește un tip de personalitate dominatoare care era promovată pe atunci ca fiind una condițiile esențiale pentru meseria asta. Dar îmi plăcuseră mult și-mi ieșiseră cel mai bine examenele pentru care a trebuit să-mi scriu propriile texte și atunci când DramAcum a lansat al 3-a concurs al lor eram suficient de frustrată de un tip închistat de teatru și suficient de interesată de scris încât să-mi unesc cele două energii în primul meu text de teatru, With a Little Help from My Friends, care a fost selectat la DramAcum3, apoi montat de Radu Apostol la Teatrul Național Iași.

Citește în continuare →
de VATRA

Dramaturgia scrisă de femei (I)

(Nu mai ține linia ocupată, Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca (2021), în regia Adinei Lazăr, foto Marius Șumlea)

Argument

Dosarul dedicat dramaturgiei scrise de femei vine în continuarea altor două, unul vizând poezia contemporană (2022), celălalt – proza actuală (2023) și încheie un triptic care dă seama de un fenomen îmbucurător – efervescența creatoare a generațiilor de scriitoare afirmate în ultimii 15-20 ani și care e, în fond, semnul normalității unei literaturi. Dosarul de față are tot un format tripartit. Prima secțiune le propune autoarelor dramatice o anchetă, care are o componentă biografică, precum și una privind evoluția dramaturgiei actuale. Le mulțumesc, pe această cale, respondentelor: Elise Wilk, Leta Popescu, Alexandra Felseghi, Crista Bilciu, Ioana Sileanu, Maria Manolescu, Alexandra Pâzgu, Sașa Pânzaru și Andreea Tănase. Și datorită lor, unele dintre ele având dublă sau triplă vocație – regizoare-autoare dramatică, actriță-autoare dramatică, prozatoare-regizoare-dramaturgă, artele performative de la noi trec printr-o infuzie de vitalitate absolut necesară. În a doua secțiune a dosarului, am dat cuvântul criticilor de teatru, observațiile valoroase ale Mirunei Runcan, privind rolul de catalizator al Reactorului clujean în emergența noii dramaturgii, ale Doinei Papp, despre dimensiunea experimentală a noului val de dramaturge și ale lui Andrei Vornicu, despre regizoarea – dramaturgă Leta Popescu întregind tabloul acestei dinamici a dramaturgiei actuale. Ultima secțiune, o completează fericit pe cea dintâi, cu mostre inedite sau din texte deja puse în scenă – dovezi incontestabile ale faptului că, cel puțin în cazul dramaturgiei contemporane, nu se verifică clivajul dintre teorie și practică.            

Citește în continuare →
de VATRA

Epistola Sfântului Părinte Francisc despre rolul literaturii

1. Scrisesem inițial un titlu referitor la formația sacerdotală, dar apoi m-am gândit că, în mod analog, aceste lucruri pot fi spuse în legătură cu formarea tuturor agenților pastorali, la fel ca și despre a oricărui creștin. Mă refer la valoarea lecturii de romane și poezii pe drumul maturizării personale.

2. Adesea în plictiseala vacanțelor, pe căldură și-n singurătatea unor cartiere pustii, găsirea unei cărți bune de citit devine o oază care ne îndepărtează de alte opțiuni care nu ne fac bine. Nu ne lipsesc nici momentele de oboseală, de furie, de dezamăgire, de prăbușire, iar când nici prin rugăciune nu reușim să ne regăsim liniștea sufletească, o carte bună ne ajută măcar să trecem peste furtună, căci putem avea un pic mai multă seninătate. Și poate că acea lectură ne deschide noi spații lăuntrice care ne ajută să evităm închiderea în puținele idei obsesive care ne prind în cursă fără milă. Înainte ca media, rețelele sociale, telefoanele celulare și alte dispozitive să devină omniprezente, aceasta era o experiență frecventă iar cei care au trăit-o știu bine despre ce vorbesc. Nu e vorba însă doar de ceva depășit.

Citește în continuare →