Etichetă / poezie

de VATRA

Emilian Galaicu-Păun – Cheotoarea

          Tonul: „Din tot ce-am spus, din tot ce vrem…”

                                                                        (Ion Caraion, Epitaf)

Să rămână doar vocea, ca dintr-o cămașă de in cheotoarea,

cât să-și poată da seama, cu ochii închiși – bărbătească?

femeiască? –, oricine-o descheie – mai strâmt primul O, mai lărgită

c-un diftong, OA, silaba deschisă –, și dacă e parte

femeiască, născut în cămașă oricui i-i dat s-o!

Citește în continuare →
de VATRA

Poeme de Nichita Danilov, Viorel Mureșan și Aurel Pantea

Nichita Danilov

Picioarele

I-am văzut întâi picioarele

lipăind pe parchetul gol. I-am văzut rotulele

rotindu-se ca niște mecanisme

puse în funcțiune de niște pârghii nevăzute.

Rotulele s-au oprit în fața geamului luminat din interior,

au stat mult timp pe loc.

Citește în continuare →
de VATRA

Adrian Alui Gheorghe – Un fel de geamăt, un fel de țipăt

Am fost invitat să citesc poezie unor tineri de la o școală de surdo-muți

un interpret în limbajul mimico-gestual trebuia să facă înțeleasă poezia mea pentru cei care s-au născut fără mierea sau fierea cuvântului pe buze

li s-a explicat în limbajul semnelor că în fața lor este un poet

adică cineva care lucrează cu materia cuvintelor ca să recompună lumea de sunete din jur

în tipare noi,

că poezia este ceea ce eliberează cuvintele atunci când o presiune interioară prea mare le face să sufere, un fel de geamăt,

un fel de țipăt,

Citește în continuare →
de VATRA

Poeme de Maria Pilchin, Ioan Barb, Doru Arăzan jr., Ara Alexandru Șișmanian și Romița Mălina Constantin

Maria PILCHIN

marcel proust a murit în cadă

marcel m-a sunat aseară îi tremura vocea

vorbea așa de parcă era fugărit hăituit

respira în receptor sfârâia

parcă stingea în apă o bucată de lemn

marcel studentul meu de la suedeză

‒ am nevoie de cămin mă puteți ajuta?

Citește în continuare →
de VATRA

Andreea Pop – Două ritualuri introspective

Ceea ce începe ca o aventură erotică în debutul Victoriei Tatarin se transformă, treptat, într-un soi de cronică biografică puternic animată de o criză a confesivului. ??? demarează ca un proiect liric care mizează, în primă fază, pe o aparentă anonimizare/ uniformizare (de unde toate titlurile poemelor sunt identice cu cel al volumului) ca formă de artisticitate, o convenție cel puțin neobișnuită pentru un debut, dar care atrage atenția.

Citește în continuare →