Nichita DANILOV – Sînt

nichita danilov

Sînt dintotdeauna.

Cu mult dinainte

de a exista cuvîntul sînt

şi mult înainte de a apărea

cuvîntul totdeauna.

 

Cu mult înainte de a cădea sămînţa

în uterul matern

şi mult înainte de orice

uter ce călăuzeşte

plăpânda umbră

a fiinţei spre lumină.

 

Întreg universul

nu e o decît amintire

a ceea ce n-a fost

şi vrea ca să mai fie.

 

 

[Vatra, nr. 7/2017, p. 1]

 

 

 

Andrea MILAT: Croația, dintr-o criză în alta

andrea milat

 

Ce este nou și relevant în politica din Croația din ultimul an?

Evenimentele care au marcat ultimul an din viața politică a Croației au început, de fapt, să se desfășoare mai devreme și continuă să se dezvolte în mod similar și astăzi. La finele anului 2015 au avut loc alegeri parlamentare, în care partidul social-democrat (SDP), aflat la putere, a pierdut scrutinul grație efortului său continuu de a atrage voturi de la dreapta (dat fiind absenteismul sistematic al alegătorilor de stânga). De atunci, Croația a trecut prin trei încercări de a guverna ale HDZ, cel mai mare partid de dreapta, și ale partenerilor săi de coaliție. Nu există diferențe între SDP și HDZ atunci când vine vorba de politici economice, ambele dezindustrializează și privatizează în aceeași măsură, transformă drepturile în mărfuri și sunt la fel de anti-sociale. Dar SDP e mai sensibil la valorile liberale identitare, în timp ce HDZ le preferă pe cele tradiționaliste. Citește în continuare →

Dan UNGUREANU – „Fenomenul Trump şi America profundă” sau farmecul discret al slugărniciei băloase

neamtu trump

Mihai Neamţu a scris o carte despre Trump. Cartea nu e o monografie politică, ci carte pentru fani, de genul „Adrian Mutu, Briliantul Piteştilor” sau „Lionel Messi, fulgerul argentinian”.

Modelul literar al lui Mihail Neamţu e cântecul lui Florin Salam, Vilifort şi Levier.

„pentru Vilifort, care coordonează tot ;

Lumea nu-nţelege bine / Ce sunt fraţii pentru mine

De la cer pân-la pământ  / Toat-averea mea ei sunt.

De fericire nu mai pot  / Când îl văd pe Vilifort.

Nu m-ar lăsa singurel / Vilifort şi Levier.

Dar cine-i soarele din cer ? Mai e unul Aurel.

Pentru domnul Vilifort, stimă şi respect la fraţii lui !

Să spună lumea ce-o vrea / Nu-mi las fraţii-n viaţa mea.

Mai sunt fraţi da’ nu ca noi / Se dujmănesc între ei.

Nu contează banii mei / Fraţii mei sunt ochii mei.

Că frăţiorul din sânge / Frate pentru frate plânge.

Dar sunt ars la sufleţel / că lipseşte Levier.

Vilifort, care a făcut un imperiu.

Pentru Levier, şeful Europei !

Ne punem frate cu frate / şi dăm lumea la o parte” Citește în continuare →

Poeme de Vasile Igna, Monica Rohan, Lucia Cuciureanu, Ioan Barb și Ioan Șerbu

Vasile IGNA

foto vasile igna 2016

 

Se uită tot timpul

Dar nu pune întrebări

corzile vocii sale sunt acuzate

de uscăciune

de parcă universul întreg ar

fi dependent de ploaia lor

de vrajba dintre plus și minus.

Învîrte-l, Meștere, în jurul

axului său

și fă-l să vadă ceea ce

vede toată lumea.

Și fă-l să nu-i fie frică

de nebunie

spune-i că ea mișcă stelele

și lumea

că ea e mașina zburătoare

cu care se deplasează îngerii

și că nimic, dar nimic, din ceea ce

visează ei

nu se împlinește. Citește în continuare →

Iulian BOLDEA – Metamorfozele comparativismului

boldea2

Obiectul de studiu privilegiat al cărţilor lui Vasile Voia, comparatismul, este perceput într-o accepţiune modernă, prin prisma achiziţiilor celor mai noi metode de investigare a relaţiilor şi filiaţiilor dintre curente, orientări literare şi scriitori. De altfel, într-un text cu aspect programatic, profesorul Vasile Voia subliniază raporturile multiple, nuanţate şi fructuoase care se stabilesc între imagologie şi literatura comparată, delimitându-se, în acest fel, un spaţiu al „interrelaţiilor literare”, în măsura în care operele literare şi scriitorii sunt examinaţi dintr-un unghi „transnaţional sau transfrontalier”: „Obiectul de studiu al literaturii comparate l-a constituit dintotdeauna cercetarea relaţiilor literar-spirituale internaţionale. Trebuie să avem în vedere diferenţa dintre perspectiva «naţională» a filologiilor tradiţionale şi perspectiva «supranaţională» reclamată imperios de comparatismul actual. Opera sau autorul sunt studiaţi ca fenomen transnaţional sau transfrontalier. Interesul literaturii comparate se centrează nu pe literatura unei singure ambianţe lingvistice, ci pe o macrostructură multinaţională si multilinguală. În cazul acesta, s-a vorbit de poziţia unei «neutralităţi culturale». Ceea ce presupune nu a ignora particularităţile literaturii proprii, ci a nu le exacerba şi privi unilateral. Literatura comparată nu se opune disciplinelor filologice, în general, şi filologiilor naţionale, în special, ci se disociază de acestea prin crearea unor metode şi principii proprii. Citește în continuare →

Anca HAȚIEGAN – Precursoarele: primele femei care au jucat în limba română (I)

precursoarele

Textul de mai jos inaugurează o serie dedicată primelor femei care au avut curajul – în secolul XIX – să apară pe o scenă și să joace în limba română (vorbim de veritabile acte de cutezanță!), precum și primelor noastre actrițe profesioniste. Mulțumesc redacției revistei Vatra pentru bunăvoința de a o găzdui, începând din numărul curent. Aceste profiluri teatrale fac parte dintr-o carte în lucru, căreia i-am zis, cu titlu provizoriu, Femeia pe scena românească: momente (și care ar urma să acopere, într-un prim volum, perioada începuturilor – până la 1877). Îi mulțumesc, de asemenea, d-nei Sanda Cordoș (criticul literar) pentru faptul de a fi întrezărit prima contururile unui proiect mai amplu în ceea ce constituia inițial simpla schiță a unei prezentări făcute în cadrul unui colocviu și pentru insistența cu care mă încurajează să îl realizez.

*

Prima femeie de etnie română care, înfruntând prejudecățile vremii, a îndrăznit să urce pe o scenă publică de teatru, jucând, la început, în limbile franceză și greacă, se pare că a fost Marghioala Bogdăneasca, nevasta serdarului1 Dumitrache Bogdănescu, pe care o găsim menționată întâia oară în celebrul capitol XX, Teatrul în Țara Românească, din romanul Ciocoii vechi și noi (1862) de Nicolae Filimon. Citește în continuare →