Etichetă / carmen saeculare
Andrei Doboș – Poeme
Sfîrşitul verii
S-a răcit întunericul dulceag al dimineții care nimic rău nu prevestește
iar în copaci a intrat umezeala și frigul și stau retrași și tăcuți și cei
sălbatici ca sălciile bătrîne ce-au crescut pe lîngă iazuri
acum multă multă vreme și cei ca nucii însămînțați de vînt prin vreo grădină
pe care omul i-a lăsat să crească acolo pentru privirea și sufletul lui,
cărările sînt acum castanate și înnucate, punctate cu fructe storcite
de bacterii și friguri; un văl de păsări ridică în gușe de stol
semințe din ceața dimineții, iar în arbuștii ornamentali tunși electric
intră tristețe băltită, și se face întuneric cu borhot și firimituri de fruct,
și din cînd în cînd bate un vînt de pe sate, din miez portocaliu de bostan
și de pe frunze aspre de porumb; și e galben, totul e galben
răsăritul e galben ca zburlirea penelor de grangur
sau ca ciocul moale de mierlă,
un galben poros ca pufuletele dus de corb. Citește în continuare →
Emilian Galaicu-Păun – Octoih matern
-
Praznic
În vara lui
’46, atunci
mama şi-a
mâncat-o
– fiartă! –
păpuşa de
tărâţe a
copilăriei.
Citește în continuare →
Aurel PANTEA – Poeme
În noaptea asta, ea pe toţi i-a înnebunit,
sub lampioane era atîta pustiu,
cît nu încape nici o viaţă,
alcoolul era regele nostru imparţial,
pe toţi ne privea ea, pe toţi ne-a înnebunit,
era în noi o lene străveche din care se uitau amanţi
la pulpele ei magnifice, la sînii ei crescuţi
dintr-o mare neruşinare, cam pe atunci,
în clubul nostru şi-a făcut intrarea
maestrul cu privirea verde de după fiecare oră,
iar ea, tăvălită sub lampioane, sub grele priviri
spunea şoptit o poveste imposibil de ascultat,
imposibil de spus, fără să auzi legiuni de voci,
venite din linişti de după toate întîmplările,
de după toate poveştile
Citește în continuare →
Radu VANCU – Mic manual de rezistența materialelor
Bonsoar din nou, „meștere al fulgului de zăpadă”, sunt minus
26 de grade în Sibiu, încerc cu toată bunăvoința să îți
admir arta cu care ai meșterit la fulgul de zăpadă
căzând peste pământ în slow motion (asta fiindcă ai
meșterit ca un instalator polonez meseriaș și la
constanta gravitațională), dar la minus 26
frumusețea e grea, mai grea ca gerul,
în orice caz. Chiar și a Ta,
no offence.
Citește în continuare →
George VULTURESCU – Poeme
Duminica fricii
E o târfă de seară în Nord
care-ţi lasă voalurile ei sordide în ochi
precum lasă şişurile cicatrici prin ungherele urbei.
Asta faci în duminica fricii tale din Nord
stai cu o târfă de carte –
lectura e un lupanar Citește în continuare →
Adrian ALUI GHEORGHE – Poeme
Comunitatea artistică
E o casă plină de poeme.
Tata poem, mama poem, copilul poem.
Pe pereţi sunt atîrnate poeme.
Pe o masă poem o bucată de poem aşteaptă
satîrul poem să-l împartă în bucăţi de poem
care vor fi puse pe o tavă poem
care va fi împinsă brutal pe fundul
cuptorului poem.
Tata poem stă înfipt într-un scaun poem
şi citeşte poeme dintr-un ziar.
Are ochelarii poem pe nas
parcă e o paiaţă scoasă din uz.
Copilul poem a spart un poem şi acum
adună cioburile:
vai, nu arunca poezia la chiuvetă
că se înfundă canalul poem,
strigă mama poem.
Citește în continuare →
Romulus BUCUR – Poeme
(ARTA RĂZBOIULUI) XXVIII
să radem Cartagina
de pe faţa pămîntului
am ras-o şi s-a ridicat din nou
şi iarăşi se va ridica
ca şi cum am spune unui zeu invizibil
MORITURI TE SALUTANT
publicul e acasă dacă învingem ne aclamă
prin generalul nostru vom fi ori morţi
ori insignifianţi iar dacă nu
învingem
atunci VAE VICTIS asta e
o lume unde nu e loc pentru învinşi
şi-oricum în cărţi numele noastre n-or să intre
Liviu ANTONESEI – Povești filosofice cretane din AD 2016
revistavatra.org 