Etichetă / tolle lege
Marta Petreu – Demult. Cînd existau sentimente
Existau sentimente
existau pietre albe rotunjite de rîu și pietre cubice negre
de granit pentru pavaje
existau tot felul de lucruri vii și pline ca scoicile-n mare
de pildă case cu oameni
mori de apă măcinînd destinul ca grîul
veri ca bumbacul și ceruri de culoarea cicorii
existau o mie și una de guri șoptind toate deodată măscara
Bogdan Hanu – O epistolă (o epistemă aproape…)
unei foste colege, actuală amazoană de carieră
(şi-n perspectivă… de colecţie)
cînd hărţile s-au destrămat sau au rămas demult în urmă
o amorţită turmă de haşuri şi curbe de drepte retezate pe nedrept
şi acele busolelor se răsucesc ca bete neîncetat bolborosesc
ceva despre senzaţia colectivă a Nordului în gît
şi adunat în oase
ceva despre nedumerirea la pîndă în buricele degetelor
care au citit doar crevase tăioase ca să-şi amintească linia orizontului
despre înţepăturile ce anunţă ispita
susurul ei într-o sintaxă tot mai clară
tocmai cînd a doua natură dă să treacă de prima
Letiția ILEA – primul telefon portabil
am coborât într-o vară din tren în ploiești
un oraș necunoscut
am dat adresa taximetristului.
m-a întrebat imediat: scara lui nino?
era prietenul taximetriștilor pe care îi răsfăța
cu kent lung.
și mi-am amintit atunci și acum de brett
care i-a zis într-o seară unui taximetrist de la teatru:
„condu de o sută de lei”
pentru că pur și simplu nu dorea să meargă nicăieri.
brett purta numele unui personaj din fiesta lui hemingway
care întrebat dacă i-a plăcut parisul
a răspuns că nici măcar n-a ieșit din casă. Citește în continuare →
Ioana Ieronim – Martori
Nu e casă din care să nu fi murit cineva mușcând țărâna
pe câmpul de luptă, în tranșeele Marelui Război.
Nu e oraș, nu e sat din care să lipsească un monument al eroilor
Pentru acest ideal ne punem în cumpănă tot ce avem, viața și averea noastră, femeile și copiii noștri… Și nu ne vom opri, până ce nu vom învinge ori vom pieri.
Citește în continuare →
Magda Cârneci – Poemul ecologic
Se face de dimineață
se aud șuierături, țipete, croncănituri, ciripituri, uguituri
O boare animală electrizează aerul, apa
impregnează câmpurile arate, străzile și metroul
Am început.
Citește în continuare →
Ion Pop – Mici bucurii urâte
Ce decădere, Doamne, şi câtă necuviinţă
la etatea mea venerabilă!
Am ajuns să mă bucur,
mic cinic provincial,
ascultând –
pe când atâţia, mari bărbați ai Patriei
îşi rostesc nobilele discursuri –
sforăitul nesimţit al materiei.
Dar poate că
ştie ea ce ştie.
Ioan MOLDOVAN – De Lear, de iarnă, de vrajbă
Acum, Doamna mea se odihneşte
Acum, piatra sură se face scrum
Norii se umflă şi când văd ei ceva
rămâne doar fum în aer
Maşinile utilitare s-au înmulţit peste măsură
Gâzele noastre petrec pe pulpe, pe genunchi, pe umeri
pe gură şi jos în ger
doar multă-multă iarbă aiurândă
Citește în continuare →
Ion MUREȘAN – Poem despre sufletul meu pereche sau despre cumplitul măcel la care am fost martor în trenul personal Cluj-Napoca–Bistrița
Ești un om bătrân – mi-a zis mama –
se apropie vremea când omul trebuie să-și caute sufletul pereche,
du-te la gară!
Se apropie luna în care te-ai născut,
ziua în care te-ai născut,
ora la care te-ai născut,
du-te la gară!
Nu auzi, răsună gara de atâtea
suflete desperecheate! Citește în continuare →
Ioan Es. POP – O întâmplare aproape adevărată
revistavatra.org 