Confluențe literare româno-maghiare. Traducătorii (I)

Argument

Interferențele literare dintre români și maghiari reprezintă un demers de înțelegere reciprocă și de comunicare, având ca scop reprezentarea unei expresii identitare ce se situează sub semnul multiculturalismului. Valorificarea specificului local evidențiază o serie de trăsături estetice și etice de o importanță incontestabilă. Nicolae Balotă subliniază aceste confluențe literare româno-maghiare în Introducerea la cartea sa Scriitori maghiari din România: „Scriitori români și maghiari trăim în același spațiu cu determinări istorice și culturale comune. /…/ Specificitățile nu pot fi ignorate. Dar atunci când se creează o comunitate de destin istoric, cum există între literaturile de diferite limbi din țara noastră, nici-o diferențiere existentă nu trebuie să împiedice comunicarea între ele. Iar la temeiul oricărei comunicări este cunoașterea”.

Citește în continuare →

Muzica clasică românească. Prezent și perspective

Argument

Revista Vatra își orientează în mod constant atenția spre evoluția literaturii, a artei plastice, a teatrului, prin rubrici sau numere dedicate. De această dată, ne-am gândit să consacrăm un dosar tematic prezentului și perspectivelor muzicii clasice românești contemporane. Pentru acest moment de reflecție și analiză, am invitat, trei personalități ale muzicii noastre de azi: Dan Dediu, Ion Bogdan Ștefănescu și Valentina Sandu-Dediu, voci importante ale culturii muzicale românești, care au răspuns întrebărilor noastre referitoare la trăsăturile definitorii ale muzicii clasice românești contemporane, la atuurile ei, la modul în care e percepută contribuția muzicii de azi, prin evaluarea ariilor interpretative, dar și a registrelor de teoretizare sau a domeniilor de cercetare științifică universitară.

Citește în continuare →

Călin Vlasie – Despre vandabilitatea cărților de poezie, azi

Nu aș fi intervenit în discuția lansată de Andrei Dósa pe pagina lui de facebook – ecou al preocupărilor tinerilor poeți de azi. Dar mă gândesc că experiența mea ar prinde bine… Am editat multe sute de titluri de poezie, nu le mai știu numărul, în ultimii 30 de ani și mai bine și nu o dată mi-am pus fix aceleași probleme, enervat de fix aceleași realități semnalate azi ca si în 1990, 2000 sau 2015. Cert este, s-o spun din capul locului, că nu trebuie să dăm vina pe rabatul mare perceput de librari, nici pe costurile de producție, nici pe lipsa unor facilități fiscale speciale, nici pe valoarea mică a subvențiilor de stat sau particulare, nici pe o defectă solidarizare patronală (nu „sindicală” – termenul corect e „patronală”!). Întreaga producție editorială de carte funcționează după fix aceleași reguli. Ar fi naiv și chiar păgubitor să credem că cel mai mult contează rabatul comercial! Din acel rabat trăiesc librăriile, și așa puține, cele în format fizic. Au la rândul lor o serie de costuri de funcționare pe care doar cei neimplicați în niciun fel într-o astfel de activitate nu le văd. Cu cât o librărie e poziționată mai vizibil, cu atât costurile de funcționare sunt mai mari și implicit crește și nevoia comercială de a beneficia de un rabat de distribuție mai mare. Nici librăriile online nu funcționează fără costuri – așa cum s-ar părea. În spatele coșului virtual duduie o mașinărie procedurală supusă acelorași reguli comerciale și fiscale.

Citește în continuare →

Eugenia Sarvari – Treizeci și cinci de ani după schimbarea regimului – Interferențe 2024

A IX-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Interferențe de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj – poate cel mai important în peisajul festivalier din România –, avându-l ca director pe Gábor Tompa s-a desfășurat între 3 și 17 noiembrie 2024. Întrebările pe care Gábor Tompa și le / ni le pune, în cuvântul de introducere al caietului-program – apărut în condiții exemplare de conținut și grafică – după cei treizeci și cinci de ani de la schimbarea regimului politic din România, ar trebui / ne frământă pe toți: „ce s-a întîmplat cu libertatea care ne-a «invadat peste noapte»?, „am trăit doar iluzia ei”?, „cum arată azi teatrul”?, cum să reacționăm în fața acestei „mega-rețele de chirurgie genitală care modifică identitatea sexuală prin intervenții fizice mutilatoare”?, în fața „tentativei agresive și susținute de desființare a memoriei culturale”? De-a lungul celor cincisprezece zile, aceste interogații au primit răspunsuri consistente.

Citește în continuare →

Rodica Grigore – Portret(e) în mișcare   

În general, atunci când vine vorba despre Kilimanjaro, primul gând al oricărui cititor duce, desigur, la celebra povestire a lui Hemingway, The Snows of Kilimanjaro (și, eventual, la filmul realizat după ea, în 1952, cu Gregory Peck, Ava Gardner și Susan Hayward în rolurile principale). Numai că, deși mai puțin cunoscut publicului de azi, scriitorul francez Joseph Kessel a nutrit, la rândul său, o imensă fascinație (și admirație) pentru continentul african, pentru peisajele sale și pentru oamenii de aici, toate acestea fiind evidente în volumele de reportaje pe care le-a publicat în urma călătoriilor întreprinse departe de Europa, la jumătatea anilor ’50, mai cu seamă Paradisul din Kilimanjaro sau Leul.

Citește în continuare →

Iulian Boldea – Un spirit antidogmatic: Z. Ornea

Pasionat de studiul documentelor, de istoria ideilor și a ideologiilor, Z. Ornea a fost unul dintre cei mai reputați istorici literari ai noștri, specie tot mai rară acum. Cea mai cunoscută carte a lui, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească continuă un alt volum, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea. La începutul activității sale, Z. Ornea a fost editor, jucând un rol important în recuperarea unor scriitori interziși în perioada proletcultistă. Debutează cu o carte dedicată fenomenului cultural junimist (Junimismul, 1966), după care urmează cărți dedicate altor orientări culturale românești sau climatului interbelic: Țărănismul (1969), Sămănătorismul (1970), Poporanismul (1972), Junimea și junimismul (1975), Curentul literar de la „Contemporanul” (1977), Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea (1980), Anii treizeci, extrema dreaptă (1995). De real interes sunt biografiile consacrate lui Titu Maiorescu (Viața lui Titu Maiorescu, I-II, 1986-1987), Constantin Dobrogeanu-Gherea (Viața lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, 1981; Opera lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, 1982) și Constantin Stere (Viața lui Constantin Stere, I-II, 1988-1991). Nu mai puțin importante sunt cărțile ce reunesc studii și articole de critică și istorie literară apărute inițial în reviste (Confluențe, 1976, Comentarii, 1981, Atitudini, 1988, Interpretări, 1988, Înțelesuri, 1994, Medalioane, 1997, Glose despre altădată, 1999, Portrete, 1999, Polifonii, 2001). Junimismul, cartea din 1966 este considerată chiar de autor o „foarte juvenilă tentativă”, astfel că a fost rescrisă, revizuită, în Junimea și junimismul (1975), „o altă carte”, de fapt.

Citește în continuare →

Alex Goldiș – Aporiile realismului capitalist

E foarte bună inițiativa Editurii Tact de a publica volumul lui Mark Fisher, Realismul capitalist. Nu există nicio alternativă?*, cu atât mai mult cu cât sintagma circula deja destul de liber – adică fără a ține cont de accepțiunile originare – în câmpul cultural românesc. Mai ales în mediile unde realismul socialist a fost un fenomen concret, cu efecte pe termen lung, s-a putut glosa asupra opoziției dintre cele două concepte. Într-un fel, ele se află într-o legătură directă. Fisher însuși recunoaște că sintagma ca atare a fost lansată „în anii 1960 de un grup de artiști pop germani și de Michael Schudson în cartea sa din 1984, Advertising, the Uneasy Persuasion (…) ca o trimitere parodică la realismul socialist” (p. 51). Doar că pentru Fisher problema centrală nu e de a caricaturiza stalinismul, ci de a reflecta cu privire la posibilitățile lumii actuale de a mai articula o alternativă (economică, socială, culturală) la capitalism. Autorul preia și dezvoltă o problematică anunțată deja în studiile lui Slavoj Žižek sau Fredric Jameson, dar prezentă de fapt ca angoasă în reflecțiile întregii stângi din ultimele decenii – aceea „că e mai ușor de imaginat sfârșitul lumii decât sfârșitul capitalismului”. Fisher își recunoaște sursele, însă criza lipsei de alternativă i se pare că s-a acutizat pe măsură ce mecanismele capitalismului hașurează tot mai multe părți din glob, anulând însăși ideea de exterioritate. Conceptul nu poate fi subsumat „postmodernismului”, celălalt termen specific blocajelor capitalismului târziu în viziunea lui Jameson, în măsura în care în anii ʼ80, observă Fisher, „socialismul real” încă mai exista – cel puțin în Marea Britanie, prin grevele minerilor. În schimb, din anii ʼ90 această alternativă e tot mai greu de imaginat tocmai pentru că sistemul dominant a învățat să înglobeze și să marșandizeze până și opoziția. De altfel, tema criticii capitalismului a devenit una dintre mărcile culturale cele mai de succes care-i asigură hegemonia.

Citește în continuare →

Andreea Pop – O echilibristică tensionată

Iustin Butnariuc debutează cu un volum destul de cizelat, chiar în ciuda câtorva imperfecțiuni structurale, în care registrul poemului biografic, reflexiv, uneori grav, e principalul pol de interes. Biografia ca asumare totală, cu toate stângăciile și precaritățile ei (vezi niște poeme ca flavian sau loto) e principala zonă de interes de aici și locul de unde se alimentează – cel puțin în primă fază, dar nu numai – punctele de nevroză ale textelor. Mici parabole morale, bine susținute de un control al reflexiei lucide, viziunile din zâmbim, radiația nu s-a stins au prea puțin din candoarea rememorării, de naivitatea specifică unui astfel de „demers” nu mai zic. Nu zic că uneori nu-i loc și de o ușoară dramatizare aici, de un soi de entuziasm al rememorării și o căutare uneori a efectelor și a secvențelor tari (vezi imaginea renului călcat de tren din all-blank, genul ăsta de poeme, mai rare, cu accente dark).

Citește în continuare →

Călin Crăciun – Un alt fel de progresism

Prin noul ei volum, Ludmila răstoarnă munții*, Lena Chilari augmentează frisonul, ce i-l domină și pe primul, că ceva nu e în regulă cu noi – cu ea însăși și cu lumea toată. E, în esență, o poezie a traumei, despre efectele agresiunii, despre relația cu familia, cu oroarea și cu nostalgia idilicului, precum și despre stigmatizarea feministei într-o societate dominată de inerție conceptuală.

Citește în continuare →