Categorie / Poezie
Emilian Galaicu-Păun – Două sonete (ne)pereche
Prima Pudriera cu
moarte, oglinjoară
pe care (dintr-odată,
retrovizoare)
am pri-
mit-o, a a Mamei,
fost cea singura ce-
i păstrează
a mamei chipul, aşa
Eleonora –
în chiar cum arăta
seara de în timpul
vieţii –
8 Martie,
cu dreptul nu praful
de primul şi pulberea
născut. s-alege, ci
(po)Em dat peste cap Odore di femina
Soril Miavoe – Poeme
Călare pe cămilă
Nu te mai văzusem nicicând
dar te-am recunoscut
așa cum dintr-o mulțime de limbi vorbite
recunoști, tresărind, cuvintele limbii tale
căci dorul de care mi-era dor
era la tine și se vedea de departe
cum fluturăaprins
pe cel mai înalt turn din cetate Citește în continuare →
Ion Mureșan – Poem ploaie
Se înserează.
și plouă al dracului de tare.
Eu stau pe ruinele minții mele și beau vodcă.
Beau și caut și caut de-a lungul și de-a latul limbii române
un cuvântnefolositor,
un cuvânt inutil.
Unul pentru care să merite să trăiesc
până mâine. Citește în continuare →
Ion Pop – Înlocuirea
„Nu ţin neapărat să ajung foarte repede
la admirabila demnitate a pietrelor” –
m-am trezit cugetând ieri după-amiază,
când pornit, ca o persoană în etate, un pic anchilozată,
să-mi fac mica plimbare la aer curat,
am simţit prima oară cu-adevărat
că începuse, totuşi, ÎNLOCUIREA.
Citește în continuare →
Claudiu Komartin – Zece poeme
***
pentru Vlad și Monica
Lumea își încâlcește meridianele
în timp ce păsările se-ntorc cu spatele din țările calde,
și ca să-nțelegi ceva poate că îți trebuie
stăruință și abnegație
sau sardele și flori de plastic („Iepurele-Alb aduse o
hârtie, pe care se afla scrisă o poezie și era nesemnată. Citește în continuare →
Nicolae Coande – Vînzătorul de cîrnați
Noi nu facem cîrnați noi facem versuri în cel mai rău caz
I-am spus vînzătorului de cîrnați și atunci el mi-a rîs în nas:
– Și dimineața ce haliți în (cel mai rău) caz că seara ați apucat?
Ce gust au versurile voastre sărace? Cine s-ar putea
Sătura vreodată cu promisiunea paradisului sau cu
Foalele goale care cîntă-n infern? Cununa de lauri
Poate fi purtată de o frunte care-și privește burta
Cum se tîrăște în praf? Amărîtule, viața e o compresă
Poeme de Emilian Galaicu-Păun
Liebestod
februarie-i luna făcută din streşini şi lume cu capul în nouri[sprezece].
încă n-ai scăpat bine de Valentine’sDay şi-ai dat de Dragobete.
după-amiaza de miercuri împarte oraşu-n bărbaţi [pe]trecuţi de… şi fete.
50 (neîmpliniţi). (încă) 19.
nu în ciuda, ci graţie – tot aşa cum, din amonte-n aval, diferenţa
de nivel face râul să curgă –, şi dragostea stă-n diferenţa de vârstă.
„tu de unde ştii toate anecdotele-acestea despre impotenţă?!…”,
l-a-ntrebat ea, c-un tremur abia perceptibil în glas. (rima: vâr – stă Citește în continuare →
Ion Mureșan – Introducere în poezie
Am avut o nevastă care m-a părăsit
din cauză că scriu poezii.
„Am terminat de scris un poem”, zic. Dă farfuriile de pe masa din bucătărie la o parte, își așează capul în palme și zice: „Te rog să mi-l citești!” Îl citesc. „E foarte frumos!” zice. „Vrei să-mi dai manuscrisul ca să-l citesc eu cu vocea mea interioară?” Îl citește și din loc în loc se oprește și exclamă:„E foarte frumos! E un poem foarte bun!”. Apoi: „Aici, în versurile cinci și șase, ce ai vrut să spui?” „Nimic deosebit. Azi dimineață am ieșit pe balcon. Cerul era de un albastru desăvârșit. Dar am avut o ciudată senzație de imperfecțiune a lumii. Și atunci am avut o viziune, o imagine: am văzut o jumătate de femeie plutind deasupra orașului. Citește în continuare →
Poeme de Ștefan Damian, Gellu Dorian, Ioan Radu Văcărescu, Zamfira Zamfirescu și Andrei Zanca
Ştefan Damian
Grădina cu îngeri
revistavatra.org 