Categorie / Poezie
Liviu Antonesei – Cinci povești filosofice cretane din AD 2019
Orice bărbat…
Dacă este cu adevărat sincer, dacă poate fi sincer,
orice bărbat va recunoaște că preferă destinul
încrucișat de Apollo și Dyonisos, rătăcind prin
codri, taverne și vii înălțîndu-se spre cer, din strugurii cărora
nimfe dezgolite vor stoarce vinul cu picioare desculțe,
vor prefera acest destin celui al unui crucificat din deșertul
chinuit mii de ani de soarele dogoritor, de cealaltă parte
a mării noastre fără odihnă și fără de moarte…
Dar de bună seamă, și dintre vii, dintre livezile
de smochini și măslini, dintre pîlcurile de chiparoși.
își pot înălța steagurile cu franjuri culorile negre
ale masochismului, ale urii de sine – oricît de ușor
e un destin eroic, un bărbat nu va fi în stare să îl evite!
23 August 2019, Herssonissos Village
Citește în continuare →
Ioan Moldovan – marginea unei rugăciuni
Înduioşat ca după somnul de dup-amiază
Îl vorbesc de bine pe Dumnezeu
Trec printre dragi ticăloşi printre legăturile murdare dintre cuvinte
uitându-mă fără saţiu înapoi,
să văd cât am lucrat înainte
Abia noaptea târziu ies sub lună şi aduc apă şi beau şi ascult
torsul depănatul tot zgomotul ritmul fonic în locul sensurilor
din vremea Însemnărilor letale
Traian Ștef – Cunună de sonete pentru mersul cu trenul
Cu trenul mergi, te-oprești, tot stai, tot mergi,
E timpul, vai, și el, domeniu arbitrar,
Afară stâlpii se succed în mers contrar,
Zadarnic, nu-i mai prinzi, deși alergi.
Doi tineri sunt nerăbdători pe culoar,
Bătrânii dormitează întristați, nu-i trai,
E-o viață peste hârburi, nu una pe vătrai,
Bagaje, un rucsac, și îmbrăcat sumar.
Aurel Pantea – Poem
***
Unii o poartă drept blazon,
alţii o duc adînc în suflet,
ca pe o ţară ce niciodată nu i-a renegat,
unii, ieşind în lungi plimbări,
o înfăţişează ca pe-o fatalitate,
alţii o obligă să vorbească despre vieţile lor exemplare, Citește în continuare →
Ofelia Prodan – Poeme
stimă scăzută de sine
cum te raportezi la stima scăzută de sine?
ca o fetiță abuzată pentru prima oară
sexual de tăticul pe care îl iubește.
ca o adolescentă emo scuipată pe uniformă
de șmecherul liceului. ca o femeie abulică
dependentă de telenovele.
și cum crezi că vei depăși această
raportare improprie?
așteptând un el cu aură de salvator.
Emilian Galaicu-Păun – Două sonete (ne)pereche
Prima Pudriera cu
moarte, oglinjoară
pe care (dintr-odată,
retrovizoare)
am pri-
mit-o, a a Mamei,
fost cea singura ce-
i păstrează
a mamei chipul, aşa
Eleonora –
în chiar cum arăta
seara de în timpul
vieţii –
8 Martie,
cu dreptul nu praful
de primul şi pulberea
născut. s-alege, ci
(po)Em dat peste cap Odore di femina
Soril Miavoe – Poeme
Călare pe cămilă
Nu te mai văzusem nicicând
dar te-am recunoscut
așa cum dintr-o mulțime de limbi vorbite
recunoști, tresărind, cuvintele limbii tale
căci dorul de care mi-era dor
era la tine și se vedea de departe
cum fluturăaprins
pe cel mai înalt turn din cetate Citește în continuare →
Ion Mureșan – Poem ploaie
Se înserează.
și plouă al dracului de tare.
Eu stau pe ruinele minții mele și beau vodcă.
Beau și caut și caut de-a lungul și de-a latul limbii române
un cuvântnefolositor,
un cuvânt inutil.
Unul pentru care să merite să trăiesc
până mâine. Citește în continuare →
Ion Pop – Înlocuirea
revistavatra.org 